Conform asteptarilor noastre, colectia lui Carmen a fost cea mai misterioasa dintre toate cele prezentate pe scena TNB. Luminile s-au stins aproape de tot si pe o muzica ce suna a cantec de leagan soptit de vant prin geamuri sparte, au aparut primele tinute. La fel de previzibil (dar nu in sensul cliseului, ci mai mult ca o semnatura), a fost faptul ca tot ce urma sa vedem va fi simplu…alb-negru.
Ceea ce mi-a placut inca de prima data cand am vazut o colectie Carmen Secareanu a fost ca este una dintre acele minti care stie sa epateze prin forme si taieturi aparte, fara sa apeleze la artificii precum a arata prea multa piele sau a folosi prea multa culoare doar ca sa atraga atentia. Rochiile simple, taiate cu cea mai mare precizie intr-o singura bucata de material, au fost accesorizate cu cele mai surprinzatoare posete si pantofi, cu siguranta cu o tenta ironica vis-a-vis de consumerismul zilelor noastre. Acestea nu au fost realizate din traditionala piele, ci chiar din aceeasi gama de materiale din care au fost realizate si hainele, cu intariturile de rigoare pe alocuri.
Am avut neplacerea sa aud vorbindu-se undeva langa mine, in public, despre hainele care arata ca si cand ar fi fost create pentru vaduve si ca sunt total neatragatoare cu “papucii aia ca de stat prin casa”… dar ideea colectiei era una mult mai subtila si -evident- nu putea fi inteleasa de oricine. In primul rand, creatiile Carmen Secareanu sunt o declaratie, un protest elegant la adresa kitsch-ului care ne agreseaza retina zilnic. Mi s-a parut chiar comic sa fac o comparatie intre colectia BM Jeans si cea CS, la cateva minute dupa. In teorie, toate tinutele ar putea fi purtate, spre exemplu, in mult-discutatele cluburi. Dar aici vine partea cea grea, detaliul acela numit atitudine; daca vrei sa arati ca si cand vrei sa-ti vinzi trupul si nu mai stii cum sa o semnalizezi sau ai curajul sa provoci prin simplitatea exuberanta a unei rochii negre cu o taietura de-a dreptul violenta pe spate.
Dar destul cu lectiile de morala 
In ceea ce priveste styling-ul, trebuie mentionat faptul ca gecile imense din fas au fost temperate cu hotpants si casti imprumutate din costumatia inotatorilor, ca pantalonilor deja foarte lungi li s-au adaugat bluze cu maneci si mai lungi, rochiile la fel de lungi au fost acoperite cu redignote midi, totul intr-un stil cat se poate de curat si, de ce nu…romantic.
Zasha
Zasha isi continua activitatea in stilul specific. Colectia prezentata a fost una consistenta, un melanj de elemente feminine si accente futuriste. La Zasha, griul a fost culoarea vedeta, care a variat de la tonuri deschise pana la cele inchise, presarata cu accente aprinse de galben, oranj, cicalm sau albastru. Rochiile simple si foarte scurte, camasile si sarafanul, aminteau de anii de liceu ai generatiei optzeciste. Pantalonii scurti, reinterpretati in stilul Zasha, au devenit articole pentru seara, iar incaltamintea Sepala, realizata de Mihaela Glavan s-a potrivit perfect cu povestea creata de cei doi designeri.
Zasha este un brand care trebuie sa se dezvolte, deoarece promoveaza un stil accesibil, purtabil si foarte stylish. Hainele tineresti, taieturile drepte si materialele naturale reprezinta marca stilului Zasha, care creeaza tinute minunate din elemente aparent simple.
Cred ca aprecierile mele sunt indreptatite. Imaginile vorvesc de la sine. 
Andreea Vicol – cruise collection 2008
Dupa stilul etnic abordat de Eniko, “valurile din tulle” ale Ancai Ciataras, kitsch-ul urban promovat de BM Jeans, minimalismul romantic a la Carmen si griul vedeta – Zasha, Andreea Vicol a incheiat seara aducand in fata publicului obiecte vestimentare pline de feminitate, create din materiale delicate, in culori pale, toate pe muzica cantaretei Amy Winehouse, un amestec irezistibil de soul, jazz, hip-hop si R&B.
Manechinele au defilat asemeni unor muze aduse de briza, pana la jumatatea podiumului, lasandu-se apoi purtate de scena rotativa in insulele exotice, luxuriante si pline de vise, din care erau inspirate. Andreea Vicol ne-a spus o poveste varatica foarte stylish, scrisa pe materiale naturale, diafane si fluide, intr-o paleta de tonuri blande (alb, ivoire, ecru, gri, nisip, argintiu), cu accente solist de ciclam si violet. Am remarcat un minunat joc al contrastelor si armoniilor in ceea ce priveste volumele si drapajele, ludicul si senzualul, toate acestea, realizate din voaluri, matase, batist, organza, duchese, devoreuri si dantela. Creativitatea si studiul s-au impletit in detalii impesionante, la nivelul taieturilor si al croiului. Am remarcat plusul de volum din zona umerilor si a soldurilor, suprimat de o talie marcata cu precizie. Suprapunerile, croiala geometrica si influenta origami erau moderate de tonurile nude si texturile fine. Vara a fost anticipata si prin intermediul imprimeurilor florale, romantice si jucause.
Mi-a atras atentia in mod placut aceasta colectie si am remarcat similitudini de stil cu alte creatii Maria Lucia Hohan sau Irina Marinescu. Publicul a primit cu entuziasm colectia Andreei, iar barbatii speriati de “vaduvele lui Carmen“, au aplaudat multumiti la sfarsitul colectiei.
Colectia a fost incheiata odata cu aparitia ultimului manechin, purtand o rochie mov, lunga, din matase, care avea o miscare provocatoare, reflexele de lumina facand-o sa fie cu adevarat stralucitoare.
