

.

critic de modă /organizator Soirées de la Mode
La sfârşitul unui deceniu care poate fi catalogat drept „exploziv” pentru peisajul modei globale, apele nu se calmează nici în momentul bilanţului. Anii 2000 nu preziceau deceniul tumultuos, dar creativ care urma să vină.
Lansarea vedetelor în modă
Jennifer Lopez şi-a lansat, în 2001, propriul brand vestimentar, servind ca o punte pentru toate celebrităţile care urmau să-i calce pe urme. J.Lo a consacrat un stil de a face bani şi din modă, pentru staruri. A prezentat doar două colecţii la New York şi nu a produs vreo revoluţie. Mai era Gwen Stefani – cu brandul L.A.M.B. – care a fost bine primită, dar era doar un mijloc să facă bani bonus. Surorile Olsen sunt un alt caz fericit in epidemia de case fantoma ale starurilor de cinema/muzica. Noua linie vestimentară a Victoriei Beckham este de urmărit. Revoluţionar a fost Sean John – P. Diddy – care a surprins prin colecţia masculină, pentru care a primit chiar şi premiul de designerul anului în SUA.
Anul 2002 a adus cu sine retragerea unuia dintre cei mai influenţi creatori de modă de care domeniul a avut parte: Yves Saint Laurent. „Y.S.L. poate fi creditat atât cu renaşterea couture-ului din cenuşa anilor ’60, cât şi cu reconferirea reputaţiei prêt-à-porter-ului”, scria Caroline Rennolds Milbank, în volumul „Couture: Cei mai mari creatori de modă”.
Creatorul de modă s-a retras la vârsta de 66 de ani şi a murit şase ani mai târziu. Retragerea maestrului a fost forţată de achiziţionarea casei de modă de către grupul Gucci. A fost prea târziu şi dureros pentru maestru – care a devenit izolat şi depresiv. Astăzi, casa de modă Y.S.L. este pe mâini bune şi inovatoare, uneori chiar revoluţionare – ceea ce se întâmplă rarisim în modă – sub coordonarea lui Stefano Pilati.
Revoluţia brandurilor
2004 a fost un an zbuciumat, dar şi cu mare potenţial inovator. Tom Ford a părăsit casa de modă Gucci, după o bătălie îndelungată cu managementul. Tom Ford a fost îndepărtat şi a pierdut tot. El era simbolul deceniului 1990 – 2000 şi al primei părţi a noului secol. Prin interdicţia care i-a fost pusă în contract (nu mai are voie să facă modă feminină un număr de ani), moda a fost încetinită profund în dezvoltarea ei. A revenit cu linii pentru bărbaţi, parfumuri şi ochelari – cu acelaşi succes năucitor.
Dar 2004 a fost şi unul deschizător de drumuri, în special pentru publicul obişnuit. Karl Lagerfeld a creat o linie vestimentară pentru H&M, brandul accesibil maselor, reuşind să facă stilul şic accesibil oricui. A fost o adevărată revoluţie comparabilă cu explozia magazinelor Zara (pentru democratizarea trendurilor) şi cu show-urile pe net (pentru mărirea instantanee a ariei de receptare a unui eveniment). Lagerfeld a adus designerii din turnul de fildeş în mijlocul oamenilor. A democratizat calitatea şi inovaţia de «designer» pentru noi toţi. În 2004 începea o nouă istorie.
Tot în 2004 era difuzat ultimul episod din cel mai celebru serial cu femei din lume, „Sex and the City”. Serialul a consacrat fuziunea dintre modă şi cinematograf, reprezintă o noua eră a stilului care contează. Şi el a avut un rol în impunerea modei în cotidian.
Consacrarea Maximalismului ca si curent principal al perioadei a avut loc tot in 2004 – o mini revolutie (la fel ca asumarea minimalismului in jurul lui 1995, pentru decada ’90)
Cazul „Cocaine Kate”
Când tabloidul „Daily Mirror” a publicat în 2005 fotografii cu Kate Moss care priza cocaină, publicul s-a declarat oripilat, iar Kate a pierdut contracte importante, precum cele cu H&M şi Rimmel. Cazul lui Kate Moss a fost unul gen Mutu. Toţi ştiau, mulţi foloseau şi ei droguri, dar a fost decis ca ea să fie exemplul pentru că era ultrainfluentă printre tineri. Poate a fost bine, pentru că se atrăgea atenţia asupra unei realităţi, vechi de altfel. Pentru modă a dus la o neaşteptată solidaritate, un număr nesfârşit de tricouri şi o magnifică hologramă cu Kate mireasă, în finalul prezentării Alexander McQueen – bun prieten al «victimei». Am trăit acea magie în sală şi parcă am fi căzut toţi într-un real moment Harry Potter.
Perioada masculina in moda deceniului e de retinut. Cea a modelelor androgine, precum Agyness Deyn nu e foarte importanta. Mai degraba a fost criza modelelor anorexice cu dezbateri mari; chiar cu solutii de selectie impuse caselor de Spanioli. E inca in dezbatere…
Anul 2008 a marcat revenirea în actualitate a top – modelelor din anii ’80: Claudia Schiffer, Linda Evangelista, Eva Herzigova şi Naomi Campbell, dar şi a lui Heidi Klum.
După 50 de ani în domeniu, designerul Valentino s-a retras în 2008, după lansarea unei ultime colecţii haute-couture. Retragerea lui Valentino face parte dintr-un proces de întinerire a caselor de modă, după succesul designerilor tineri la alte case. La fel a fost si cu Kenzo Takada-pentru propria casa, sau Jil Sander ori Helmut Lang. E un efect al acelei forte din ce in ce mai mari a consiliilor de conducere ce a dus la o decizie totala aflata in mina lor si la situatii hilare cu schimbari discretionare de designeri. Trebuie remarcată resurecţia caselor: Halston, Ninna Ricci, Rochas, Azzaro. Este un fenomen nou, specific perioadei şi foarte influent în dezvoltarea modei.
Alber Elbaz pentru Lanvin pare designerul exponential al perioadei, simbolul ei prin echilibrul perfect dintre arta si comercial, dintre estetica si vandabilitate;
2009 – revenirea triumfala si oficiala a Minimalismului, dar sub o noua denumire – Utilitarism (una dintre componentele de definire a minimalismului este latura aproape strict utilitara si practica a produsului vestimentar minimalist);
Criza in moda
Falimentul lui Lacroix, si apoi al lui Yohji Yamamoto, si mai urmeaza…sunt rezultate directe ale unui management deficitar-chiar pt o casa respectabila si iubita ca Lacroix. Au fost doua sezoane instabile ca directii de dezvoltare dar acum eu cred ca s-a ajuns la o solutie, la un echilibru: publicul e mai exigent, iar designerii mai creativi si mai interesanti – fara a pierde componentele de comercial si comoditate, simboluri ale modei de calitate in sec XXI.
Paris, capitala modei
Se reconfirmă Parisul drept capitală a modei internaţionale, după ce în anii ’90 a fost atacat şi uneori chiar devansat de New York şi chiar de Milano.
The Devil Wears Prada vs The September Issue
Anul trecut a fost lansat filmul „September Issue”, în care Anna Wintour s-a „arătat” publicului larg. Este un drept la replică al lui Wintour la «Diavolul se îmbracă de la Prada». Efectul a fost relativ, dar a luminat câteva aspecte necunoscute din viaţa unei reviste. A fost util si placut iubitorilor modei, insa nu cred ca a reusit sa schimbe cu ceva perceptia filmului initial.
Michelle Obama, simbolul stilului
În acelaşi an , Michelle Obama a fost declarată un simbol al stilului, demonstrând că Prima Doamnă poate fi stilată chiar şi cu braţele goale.
*** Textul face parte din proiectul BREF MODĂ 2000-2009 şi a fost preluat de pe adevarul.ro,
cu acordul lui Alin Galatescu

Anii 2000 reprezintă pentru mine una dintre cele mai confuze şi inovatoare perioade din istoria modei.
Două nume celebre îmi rămân ataşate imaginii pe care o am despre anii ’00 (ca să le zic aşa) – Alexander McQueen şi Hussein Chalayan, deşi cel din urmă a experimentat şi alte celebre perioade.


Confuză pentru că a acoperit şi o perioadă de criză – 2008/2009 – în care moda a supravieţuit, insă efectele s-au simţit vizibil.
Confuză pentru că incă defilăm între feminin şi masculin la genul feminin, dar nu renunţăm şi nu am renunţat la nici una dintre ele in favoarea celeilalte. Dimpotrivă, cu cât lupta e mai intensă, cu atât se definesc mai bine liniile şi croielile feminine de cele masculine.

Confuză pentru că anii 2000 au generat cele mai multe “genii” ale designului vestimentar. Îmi permit să le numesc genii, desi ajutorul vine şi din partea unei echipe de designeri cu care se lucrează, dar şi din evoluţie. Imposibil de ales cel mai bun designer al deceniului 2000-2009.
Inovatoare pentru că am atins culmile imposibilului în design şi am scăpat aproape complet de orice barieră vestimentară.

Inovatoare pentru că rochiile aproape că zboară singure şi hainele au devenit adevărat piese de artă.
Inovatoare pentru că am scăpat complet de inhibiţii şi începem să nu mai judecăm omul dupa haina pe care o poarta (cel putin internaţional, pentru că la noi va mai dura până vom scăpa de idei preconcepute) şi să acceptăm orice stil vestimentar dincolo de personalitate.

***textul face parte din proiectul Bref Moda 2000-2009 şi a fost redactat de Roxana Radu exclusiv pentru mauVErt

“Moda este profund transgresivă. Ea încalcă reguli, anulează graniţe, acţionează de multe ori ca un efect de motion blur şi poate să funcţioneze ca un seisomograf al mutaţiilor din mediul social, politic, cultural. Această natură transgresivă a modei duce la inevitabile schimbări de paradigmă care devin liniile directoare ale fiecărei decade.
Decada 2000- 2009 a fost marcată de o serie de direcţii novatoare, de colecţii care au conturat noi personaje, atitudini, stări… Voi încerca să vorbesc despre câteva demersuri creative care au avut forţa de a schimba modul în care este percepută moda ca fenomen socio-cultural.
„Afterwords”- show-ul conceptual realizat de Hussein Chalayan pentru sezonul de toamnă/iarnă 1999/2000, a reprezentat o schimbare fundamentală de paradigmă şi a fost imboldul pentru o serie de experimente fashion- art ale acestei decade. Tema ce viza o zonă politico- socială foarte delicată- refugiaţii din zona de conflict Kosovo- deschidea o nouă perspectivă asupra modului în care poate fi concepută haina. Husele montate pe scaunele realizate de Paul Topen îşi schimbau morfologia şi se puteau transforma în rochii, iar masa din cercuri concentrice lua forma unei fuste în A. Versatilitatea acestor item-uri avea să influenţeze nu numai moda conceptuală ci şi liniile comerciale- în special produsele sport. Vizionarul Chalayan „traduce” în metafore vizuale, noi lifestyle-uri, conturează personaje stranii, pune în discuţie teme tabu.







Vizionarele rochii- robot din colecţia „One Hundred and Eleven” care se metamorfozau la un singur click pe o telecomandă erau simboluri ale lumii digitale, ale hyperrealităţii atât de caracteristice acestei decade.

De la show-ul „Afterwords” şi până la colecţia „Earthbound” 2009/2010, Chalayan a reuşit să provoace mişcări seismice atât la nivel estetic cât şi la nivel filozofic.

Futurismul explorat de Nicholas Ghesquiere la Balenciaga tradus în materiale hi-tech şi personaje desprinse parcă din cele mai avansate jocuri virtuale, colecţiile statement Marc Jacobs, show-urile McQueen sau Galliano, universurile monahale conturate de Rick Owens, minimalismul ascet promovat de Raf Simons în colecţiile Jil Sander, poezia show-urilor Dries van Noten, taieturile savante ale hainelor create de Hedi Slimane pentru Dior Homme, feminitatea creaţiilor Lanvin, universul ermetic Margiela sunt câteva din demersurile care au repus în discuţie problematici precum noile lifestyle-uri, noile proporţii şi implicit noile personaje urbane…




Miuccia Prada reuşeşte în fiecare sezon să şocheze introducând sau reinterpretând noi şi noi elemente ce ţin de lexicul complex al modei. Elemente imprumutate din costumele de scuba diving, drapaje desprinse parcă din frizele greceşti, imprimeuri ce amintesc de vechile picturi chinezeşti, digital print, straturi de dantelă, materiale peliculizate, rochii candelabru sau broderii savante sunt caracteristice repertoriului formal pe care Prada îl îmbracă în numeroase straturi de semnificaţie… Ca orice creator vizionar Prada suprindă spiritul timpul şi reuşeşte să încorporeze în hainele brandului- amintiri din viitor…

A doua parte a decadei a adus în atenţie mulţi tineri designeri cu viziune ale căror demersuri vor avea cu siguranţă multe de spus în următorii ani. Lumea stranie (inspirată de filmele horror şi de imagini de la Getty Museum sau Death Valley) conturată de Laura şi Kate Mulleavy de la Rodarte, colecţiile conceptuale Marios Schwab sau Christopher Kane, arhitecturile create de Gareth Pugh sunt direcţii foarte relevante pentru ceea ce înseamnă moda azi sau pentru ce poate să însemne mâine…


Momentul acesta de trecere spre o nouă decadă va sta, pentru mine, sub semnul genialei colecţii create de vizionara Rei Kawakubo pentru Comme des Garcons (toamna iarnă 2009/2010). Sugestiv intitulată „WONDERLAND”, colecţia pare a fi un MANIFEST împotriva climatului socio-economic capricios. Ţinutele concept, fragilitatea personajelor, creativitatea debordantă conturează o UTOPIE…un wonderland poetic…”

*** textul face parte din proiectul Bref Modă 2000-2009 şi a fost redactat de Lucian Broscăţean exclusiv pentru mauVErt

foto: Marius Bărăgan
fashion editor THE ONE
“Ma gandesc la istoria unui moment. La ceva care sa-mi fi schimbat perspectiva. Niciodata nu mi-au placut pronosticurile, m-am ferit de ele. Tocmai pentru ca mi s-a demonstrat, de-a lungul timpului, ca eroii mor primii. Si designerii sunt, in felul lor, niste eroi. Sigur ca exista o serie de nume despre care vom schimba impresii si peste 20 de ani. Sigur ca exista viziuni care au modificat / schimbat / imbunatatit / improspatat / revolutionat moda acestor ani.
Ma gandesc la Margiela. Ei bine, Maison Martin Margiela a devenit deja o Scoala. O directie. Este imposibil sa nu ne gandim la sacourile negre, la mega-umerii deveniti deja o marca si folositi intr-o maniera atat de personala, la capele din blana, la rochiile nude ce pareau de pe o alta planeta, la ochelarii-banda, la salopetele fabuloase… Sunt convins ca M.M.M se incadreaza perfect in scenariul acestei perioade.

Rick Owens face haine de multa vreme. Lucra in L.A si vindea destul de bine, dar nu avea o recunoastere internationala, nu provocase inca isterii la scena deschisa. Anii 2000 au fost pentru vizionarul Rick terenul propice de joaca. Jachetele sale PERFECTE din piele, cizmele over-size ce depasesc linia genunchiului, tricourile desirate din jerse de bumbac, celebrele cojoace nu cred ca mai au nevoie de nici o prezentare. Rick rulz!

Alber Elbaz – pentru Lanvin a schimbat perceptia despre feminitate. A transformat femeia moderna in ceva ce este imposibil sa nu iti placa. A imblanzit-o, a invaluit-o in metri de matase, a rasfatat-o. Elbaz iubeste femeile atat de tare incat a desenat pentru ele cele mai tulburatoare rochii din matase, a imaginat cele mai provocatoare trenciuri, bref, s-a jucat cu mintile noastre. Si noua, evident, ne-a placut. Micul Alber, dragul de Alber, vrajitorul de Alber nu putea lipsi de aici.

Nicolas Ghesquière – a rasturnat imaginea Balenciaga. Dar aceasta rasturnare nu a fost intamplatoare, nu i-a “ciobit” renumele, din contra – a dus la adevarate isterii in ceea ce priveste rochiile minuscule & drapate, sacourile college, pantalonii jodhpur sau mantourile ultra-structurate, ultra-imprimate din neopren si matase, reteta 100% Balenciaga.

Nu mi-am propus sa fiu nici subiectiv, nici obiectiv. Imi place sa fiu neutru. Am vorbit despre ce mi-a placut sa vad in toti acesti ani, despre numele care cred ca ne vor veni in minte cand ne vom referi la aceasta perioada. Dupa cum spuneam, urasc sa fac pronosticuri. “Protejatii” mei – nu stiu cum altfel sa le spun – nu sunt nume noi, precum Gareth Pugh. Functionau in sistem de multa vreme. Dar eu, cand ma gandesc la 2000 – 2009, nu pot sa ii trec cu vederea. Nu vreau, de fapt.”
*** Textul face parte din proiectul BREF MODĂ 2000-2009 şi a fost redactat de Maurice Munteanu exclusiv pentru mauVErt