MAUVERT

Încerc de ceva vreme să scriu câteva rânduri despre Gala Avanpremiere din această primăvară (6 mai), însă cu greu am găsit modul cel mai potrivit de a exprima lipsa de entuziasm pe care am avut-o faţă de această ediţie. Deşi iniţial a fost anunţat ca un Festival de Modă şi Lifestyle care urma să se desfăşoare pe durata a două zile, ulterior organizatorii au renunţat la activităţile conexe Galei. Poate că au fost probleme organizatorice sau unele financiare, chiar dacă anularea activităţilor conexe a fost motivată prin indisponibilitatea partenerilor implicaţi. Până la urmă cred că formula finală a fost cea optimă, pentru că doar o foarte mică parte a publicului acestui festival ar fi fost interesată de expoziţii şi de cele câteva discuţii pe marginea unor subiecte poate prea pretentioase pentru sistemul actual al modei româneşti.

Cel mai important atribut al acestui eveniment rămâne recurenţa. Cu resurse limitate, într-un cadru lipsit de fast, dar decent, Gala Avanpremiere revine în fiecare primăvară şi toamnă pentru a aduce în faţa publicului un grup de designerii care depun eforturi considerabile pentru cele 15 minute în care atenţia este concentrată asupra muncii lor. Sunt curios cum resimt designerii efectele participarii la acest eveniment, în condiţiile în care buyerii sunt inexistenţi, iar oamenii din presă prezenţi în public le pot asigura doar vizibilitatea în anumite publicaţii tipărite sau on-line. Totuşi, tind să cred că beneficiile nu se ridică la aşteptările lor având în vedere că doar câţiva designeri sunt consecvenţi, în fiecare sezon existând şi nume noi, din rândul celor deja cunoscuţi.

Selecţia designerilor pentru această ediţie a fost destul de echilibrată. Ceea ce mi-a atras atenţia a fost individualismul pe care organizatorii l-au asigurat fiecărui designer: styling-uri şi încălţăminte mult mai bine gândite şi adaptate fiecărei colecţii în parte.

Designerii si-au prezentat colecţiile pentru sezonul toamnă-iarnă 2011/2012. Unii vin cu propuneri foarte simple, lipsite de artificii creative inutile, dovedind că au învăţat deja că pentru a supravieţui, exagerările artistice pierd în favoarea unor atribute mult mai importante ale creaţiilor lor, cum ar fi: calitatea, confortul sau utilitatea. Alţii experiementează încă, dar reuşesc cel mult să stârnească amuzament şi compasiune. Şi mă gandesc de fiecare dată care este targetul acestor designeri şi ce fel de oameni sunt cei care investesc în astfel de articole vestimentare. Moda este şi artă (a nu se confunda arta cu circul!), însă până să îţi permiţi să faci artă trebuie să faci bani. Ar trebui să-i lăsăm pe cei mai mari să exploreze zonele artei şi noi să ne concentrăm mai mult pe latura lucrativă a modei.

Un alt aspect la fel de important este stabilirea unui stil propriu, a unei anumite direcţii, fie că este vorba de o anumită linie, de o tăietură specială, de o culoare, de un anumit tip de texturi etc., prin care brandul pe care îl construieşti să devină uşor recognoscibil. Este vorba despre identitatea brandului, pe care foarte puţini designeri o respectă.

Andreea Tincu a adus pe podium colecţia „The Order of the Book”, pe care a prezentat-o şi la Atena, în cadrul Xclusive Designers Week, în martie. Creaţii atent lucrate şi volumetrii controlate alături de articole vestimentare simple, la limita banalului, sunt elementele care alcătuiesc această colecţie considerată spectaculoasă poate datorită styling-ului şi elementelor de inspiraţie medievală. Fiecare ţinută este construită din elemente extrem de simple, foarte purtabile şi care pot fi oricând integrate în garderoba unei femei. Tonuri de gri, alb, negru şi puţine accente de roşu aprins, alternanţa lucios-mat realizată prin combinaţii de stofă de lână, mătase, tricotaje şi piele ecologică. Au fost câteva piese frumoase – unele sacouri voluminoase şi fuste cu pliseuri – însă pantalonii din piele ecologică mi se par inestetici şi demodaţi. Poate şi pentru că de câteva sezoane îi văd purtaţi excesiv pe stradă, în combinaţii total nepotrivite.

  

 

 

 

Rue des Trucs a fost unul din cele două debuturi ale serii. Cei doi designeri din spatele brand-ului, Simona Semen şi Alina Buzilă, au prezentat colecţia “Manifest” mizând pe simplitate, linii pure şi minimalism. Eu m-am cam săturat de aceste titulaturi clişeice care nu au nimic de-a face cu ceea ce se întâmplă de fapt. La noi toată lumea e tot un protest şi un manifest, însă am senzaţia că există o acută disfuncţie în ceea ce priveşte înţelegerea acestor concepte. Într-un mod paradoxal manifestul Rue des Trucs a fost destul de plăpând. Şi-au ales minimalismul poate pentru siguranţă, poate din raţiuni comerciale, ceea ce nu este deloc un lucru rău. Însă lucrurile simple sunt mult mai complicate decât par. Tocmai pentru că elementele de detaliu sunt limitate şi foarte stricte.

Per ansamblu mi-a plăcut paleta cromatică – varietatea de tonuri pământii şi pasteluri – şi faptul că hainele lor sunt foarte purtabile şi versatile. Fuste lungi sau medii, siluete feminine şi un make-up perfect.

 

 

 

 

Anca şi Silvia Negulescu au înţeles ce presupune identitatea brandului şi au revenit pe podium cu colecţia “Fade to black” în care au folosit din nou pielea, pe care au prelucrat-o exemplar. Tăieturile extrem de feminine au fost combinate cu detalii rigide de tip armură, pielea a fuzionat cu stofă sau tafta rezultând nişte creaţii foarte frumoase şi care pot fi plasate perfect în sezonul toamnă-iarnă. Au fost câteva piese în care au fost concentrate prea multe detalii – pe care mi-ar fi plăcut să le văd dispersate – însă în ansamblu am văzut o colecţie unitară, omogenă şi realizată impecabil. Piesa preferată a fost rochia sirenă din tricot peliculizat cu o mişcare foarte senzuală, care mă trimite cu gândul la un vis de-ale mele cu o femeie înveşmântată în smoală.

 

 

 

 

Rhea Costa şi-a stabilit de asemenea o identitate clară de la care nu s-a abătut nici pentru colecţia “50.60”. După cum îi spune şi numele este vorba despre influenţe clare ale anilor ’50-’60, dar aş merge mai departe şi aş spune reinterpretări ale unor modele iconice YSL, Lanvin sau Dior. Definitorie pentru această colecţie şi pentru stilul Rhea Costa este feminitatea – exprimată prin materiale fluide, drapaje, pliuri, decolteuri line şi transparenţe. Mi-a plăcut cromatica acestei colecţii (grena, mov, rosu, ciclamen), dar mi-ar fi placut să văd mai multe elemente de noutate faţă de colecţiile anterioare prezentate de Andreea Constantin, eventual şi nişte paltoane sau pelerine, că doar colectia se adreseaza anotimpului rece.

 

 

 

Probabil dacă am întreba-o pe Vika Gorenco ce mai face, ne-ar răspunde ca în reclama în care un ins oarecare îşi plăteşte ratele la bănci: “Ce să fac, domnule? Tricotez, tricotez, tricotez”. Lăsând gluma la o parte, demersul ei creativ este excelent, iar tehnica de împletire manuală este foarte complicată şi delicată. Mai mult, Vika are un simţ dezvoltat al culorilor şi realizează degradeuri perfecte. Colecţia Vikăi, “Esenţe de Paradis” aduce ca noutate firele elastice, franjurii şi aplicaţiile detaliu la nivelul umerilor. Rochiile lalea cu volume frumos realizate pe şolduri sunt o continuare la ceea ce Vika a prezentat în colecţiile anterioare. Singurul element nepotrivit  pentru această colecţie au fost paietele din plastic care au un aspect ieftin în raport cu delicateţea şi eleganţa rochiilor.

 

 

 

Iris Şerban a încheiat Gala Avanpremiere cu colecţia “Swan”, pentru care a colaborat din nou cu designerul de bijuterii Maria Filipescu. Deşi realizate în nuanţe nude şi negru, cu aplicaţii metalice aurii sau din dantelă, rochiile realizate de Iris Şerban sunt foarte elaborate şi expresive. Lebăda este sugerată prin senzualitatea rochiilor (alternanţa opac-transparent), prin dramatismul şi sobrietatea gulerelor înalte cu aplicaţii metalice şi prin siluetele alungite. Aplicaţiile din fâşii de mătase şi fustele plisate ne trimit cu gândul la penajul preţios al lebedelor negre. Un demers creativ elaborat, punctat cu detalii perfecte, cromatică simplă şi finisaje impecabile. Ideea de la care Iris a pornit pentru această colecţie era mult mai vastă, însă timpul scurt şi aglomerarea muncii în cele doar câteva zile dinaintea prezentării au limitat numărul ţinutelor acestei colecţii. Prezentarea s-a încheiat spectaculos cu o rochie care îmbracă şi capul, accesorizată cu detaliile metalice aplicate din zona decolteului spre gură şi ochi.

 

 

 

 

Bref, Gala Avanpremiere din această primăvară a mizat pe varianta basic: fără fast, fără proiecţii sau alte butaforii, cu organizare riguroasă şi un public nu la fel de numeros ca la ediţiile anterioare, cu o echipă bună de PR şi multă susţinere din partea prietenilor, aşa cum ne-a anunţat încă de la început Alin Gălăţescu.

Restul e tăcere!

mauVErt

foto: Mircea NETEA