
.

.

Într-o lume hiper-sexualizată, distinsele fantezii de budoir au devenit o nişă în marea de vulgaritate creată de industria pornografică şi de sex-shop-urile pline până la refuz de kitsch-uri. Mise en Cage este un boutique (fizic şi virtual) parizian care promovează conceptul de lux erotic. În cuşca lor exclusivistă, instinctele sunt satisfăcute cu jucării sexuale couture, accesorii de boudoir şi lenjerie intimă de lux. Două dintre brand-urile cel mai intens promovate din portofoliul Mise en Cage sunt MURMUR by Andreea Bădală şi Bordelle by Alexandra Popa, o dovadă în plus că design-ul românesc de calitate este apreciat la cote înalte în Occident.
Pentru promovarea colecţiei primăvară-vară 2012, Florence Abelin, fondatoarea şi directorul de creaţie al Mise en Cage, împreună cu fotografa Berenice V., au realizat un film prin care ne invită să fim voyeurii unor scene de dominare, eleganţă şi senzualitate.
Alexandra Popa a lansat brand-ul Bordelle, în Londra, în 2007. Rochiile şi piesele de lenjerie din benzi de satin elastic au devenit un succes instant, fiind purtate de vedete precum Rihanna, Lady Gaga sau Britney Spears. Alexandra a fost invitată chiar, să creeze câteva ţinute pentru rolul Christinei Aguilera din celebra peliculă ‘Burlesque’.
În România am putut să vedem piese Bordelle purtate de Loredana în prima ediţie a emisiunii ‘Vocea României’ sau în pictorialul Maison des Fetiches realizat de Maurice Munteanu şi Domnica Mărgescu în ediţia din octombrie 2011 a revistei ELLE. Brand-ul nu este încă prezent la noi în ţară, dar puteţi să plasaţi comenzi online pe site-ul lor din Marea Britanie.
Andreea Bădală a lansat brand-ul MURMUR în primăvara lui 2011, când a atras atenţia prin unghiul inedit de abordare al vestimentaţiei femine. Colecţiile ei înseamnă mai mult decât doar lenjerie intimă: rochiile au sisteme neaşteptate de deschidere, fiind special concepute pentru a fi înlăturate cu uşurinţă. Accesoriile variază de la bustiere şi corsete la harnaşamente, care pot fi purtate atât peste haine, cât şi direct pe piele.
Viziunea Andreei a fost îmbrăţişată de către stiliştii şi redactorii de modă din presa de specialitate, Murmur devenind, în scurt timp, unul dintre cele mai apreciate brand-uri româneşti. În România, puteţi să cumpăraţi colecţiile online de pe Molecule-F.
Cum vi se par creaţiile Bordelle şi Murmur?
Pentru colecţia toamnă-iarnă 2012-2013 a brandului italian Sergio Rossi, designerul Francesco Russo a decis să însoţească prezentarea cu un film, al cărui protagonistă este Diana Dondoe. Scurt-metrajul regizat de Luca Guadagnino ilustrează perfect direcţia sezonului: multă piele de crocodil, tradusă în look-uri ce aduc aminte de armuri mitologice şi de triburi primitive.
“Există o relaţie carnală între femei şi pantofi”, susţine Francesco Russo, de aceea imaginile redau pantofii ca pe nişte obiecte sexuale menite să alimenteze cele mai tenebroase dorinţe. Colecţia Skin to Skin este concepută pentru a îmbrăca întregul corp într-o a doua piele cu gulere, harnaşamente, centuri sau cizme lungi. Materialele folosite sunt cele mai scumpe variante de piele: struţ, piton, crocodil şi piele întoarsă de ied.
Diana Dondoe a fost alegerea firească pentru a întruchipa personajul dominatoarei care dă ordine şi naşte fantezii de pe tronul spectaculos de piele cu coarne. Trupul sculptural şi personalitatea puternică l-au fascinat pe Russo într-atât încât să ne-o dezvăluie pe Diana aproape goală, cu un machiaj care să nu scoată în evidenţă nimic altceva decât o privire sfâşietoare.
Decorul este inspirat din filmul “Maîtresse” din 1975, în care personajul principal, dominatoare de meserie, îşi desfăşura activitatea într-o cameră de tortură plină cu obiecte-fetiş din piele. Luga Guadagnino, regizorul peliculei I Am Love (de care Francesco Russo s-a îndrăgostit iremediabil), a declarat că nu a vrut să spună povestea personajului, ci doar să urmărească cine e, de unde vine şi încotro se îndreaptă. Restul este erotism nocturn.
surse: wwd, dazeddigital
Ioana Voicu
Cele două evenimente de modă programate în această toamnă la Cluj-Napoca sunt încă învăluite de nebuloasă până când vom afla informaţii concrete. Îmi amintesc însă cu plăcere de prima ediţia CFW, un festival în care îmi pusesem încrederea şi despre care nu gândisem nicio clipă, la momentul respectiv, că se va autodizolva.
În timpul petrecut la Cluj-Napoca am fost invitaţi de Lucian Broscăţean la Facultatea de Arte şi Design unde am cunoscut câţiva debutanţi extrem de pricepuţi, printre care pe Diana Flore şi Raluca Popa. La momentul respectiv, cele două studente (acum, absolvente) îşi pregăteau cu minuţiozitate proiectele de licenţă, pe care le-au prezentat în iunie la Gala UAD. Înainte de a intra în minunata vacanţă de vară le-am intervievat despre ţinutele pe care le-au prezentat la Gală, cât şi despre cariera pe care au ales să o urmeze.
DIANA FLORE
Care este conceptul ţinutelor pe care le-ai prezentat la Gala UAD?
Din punct de vedere conceptual am plecat de la o investigare a ceea ce înseamnă violenţa în diferite proiecte de artă contemporană. În cadrul documentării nu am selecţionat doar proiectele care vorbesc despre violenţa fizică, ci şi pe cele care conturează un tip de violenţă psihică. Ţinutele prezentate sunt un fel de simboluri ale înlănţuirii, ale încătuşării corpului…
Care au fost sursele de inspiraţie?
Am avut ca sursă de inspiraţie creaţiile unor artişti contemporani precum Nobuyoshi Araki sau Marina Abramovic.
Ce materiale ai folosit pentru ţinutele prezentate şi de unde le-ai procurat?
In realizarea ţinutelor am folosit o gamă variată de materiale textile perforate, piele şi blană artificială. Materialele au fost procurate de la diverse magazine textile atât din Cluj cât şi din alte oraşe.
Cât de greu ţi-a fost să realizezi mini-colecţia şi ce presupune ea din punct de vedere financiar?
Transpunerea ţinutelor a constat într-o muncă extrem de complicată din toate punctele de vedere. Formele ţinutelor au generat o serie de dificultăţi tehnice care au necesitat soluţii creative. Întreaga colecţie a fost realizată cu sprijinul atelierului UAD şi ţin să-i mulţumesc cu aceasta ocazie coordonatorului diplomei, doamna Elena Basso Stănescu.
Care crezi că sunt oportunităţile unui absolvent care a terminat o facultate de design?
Consider că în România oportunităţile sunt destul de puţine faţă de străinătate, însă tind să crească. Experienţa căpătată de-a lungul celor 3 ani ne ajută şi ne formează, ne pregăteşte pentru contactul cu industria modei. Ca absolvent poţi lucra atât ca designer independent cât şi într-un departament de creaţie al unui brand deja consolidat. Cred că trebuie să fii pregătit şi să ai know-how-ul ca să poţi să faci faţă oricărei provocări venită din partea mediului profesionist.
Ai început să lucrezi şi pentru vânzare? Se găsesc undeva hainele create de tine?
Deocamdată nu lucrez pentru vânzare, însă sper, ca în viitorul apropiat să dezvolt şi mini serii. Până acum ce am reuşit este să îmi comercializez, la târguri de handmade, accesorii realizate din materiale neconvenţionale, iar feedback-ul a fost foarte bun.
Care sunt designerii tăi preferaţi?
Comme de Garcons, Gareth Pugh, Ann Demeulemeester,.
Ce ţi-ai propus să faci mai departe şi cum te vezi peste 10 ani?
Doresc să urmez un master in fashion design. Cum mă văd in următorii 10 ani? Momentan îmi focalizez atenţia şi energia pentru proiectele actuale şi nu îmi place să îmi fac planuri pe termenul foarte lung.
Ştiu că ai trimis haine pentru artiştii care au urcat pe scena Festivalului Mamaia. Ce a însemnat colaborarea asta pentru tine?
A fost o experienţă foarte plăcută. Am reuşit să dezvoltăm o relaţie de colaborare cu un artist dint-un alt domeniu şi să-l facem să înţeleagă ce mult înseamnă o imagine bine conturată. Consider că este absolut necesară dezvoltarea într-un mediu interdisciplinar.
Cât de importantă crezi că este colaborarea designeri – artişti ?
Colaborarea cu alţi designeri sau cu alţi artişti nu poate decât să mă ajute să mă dezvolt şi să învăţ cum să funcţionez într-o echipă. Tocmai de aceea astfel de proiecte sunt foarte importante.
Christina Aguilera e obraznica. A trecut peste perioada post-natală, a aruncat albumul “Back to Basics” in cufărul cu amintiri şi miresme vintage şi a revenit în forţă, pocnind din bice şi tipând din buzele provocator de roşii. Este într-o formă excelentă şi nu se sfieşte să-şi arăte trupul suplu învelit în ţinte sau în creaţii lucioase, din latex.
Aguilera a lansat un album nou (Bionic) şi un viodeclip (Not myself tonight) în care bondage-ul este la rang de artă. Vă gândeaţi că tânăra mămica se mulţumeşte să cânte de-acum piese jazzy, lungită pe pianul alb şi scuturându-şi noii pantofi Loubutin?
Nicidecum. X-tina tocmai readuce în atenţie o nouă abordare a stilului său “Dirty”, presărat cu accente puternice de feminitate a la “Lady Marmelade”. Noul videoclip a fost filmat la începutul lunii aprilie, în Los Angeles şi a fost regizat de Hype Williams. Videoclipul are ca temă principală sexualitatea extremă, materializată prin scene sado sau bondage. Câteva dintre acestea sunt filmate într-o biserică sau în alte clădiri prestigioase.
X-tina apare cu numeroase coafuri si ţinute, prin care face trecerea de la stilurile abordate până acum, la noua imagine. Actriţa Jenna Dewan apare în noul videoclip al Christinei, ca obiect al sclaviei.
În clip se regăsesc de asemenea foarte multe elemente cheie preluate din alte clipuri care au făcut istorie. Şi pentru că plasarea de produse în videoclipuri este extrem de uzitată, X-tina nu se sfieşte să-şi etaleze ochelarii Carrera sau să se parfumeze excesiv cu parfumurile care îi poartă numele.
Deja am vorbit prea mult… videoclipul spune tot!

Anii 2000 reprezintă pentru mine una dintre cele mai confuze şi inovatoare perioade din istoria modei.
Două nume celebre îmi rămân ataşate imaginii pe care o am despre anii ’00 (ca să le zic aşa) – Alexander McQueen şi Hussein Chalayan, deşi cel din urmă a experimentat şi alte celebre perioade.


Confuză pentru că a acoperit şi o perioadă de criză – 2008/2009 – în care moda a supravieţuit, insă efectele s-au simţit vizibil.
Confuză pentru că incă defilăm între feminin şi masculin la genul feminin, dar nu renunţăm şi nu am renunţat la nici una dintre ele in favoarea celeilalte. Dimpotrivă, cu cât lupta e mai intensă, cu atât se definesc mai bine liniile şi croielile feminine de cele masculine.

Confuză pentru că anii 2000 au generat cele mai multe “genii” ale designului vestimentar. Îmi permit să le numesc genii, desi ajutorul vine şi din partea unei echipe de designeri cu care se lucrează, dar şi din evoluţie. Imposibil de ales cel mai bun designer al deceniului 2000-2009.
Inovatoare pentru că am atins culmile imposibilului în design şi am scăpat aproape complet de orice barieră vestimentară.

Inovatoare pentru că rochiile aproape că zboară singure şi hainele au devenit adevărat piese de artă.
Inovatoare pentru că am scăpat complet de inhibiţii şi începem să nu mai judecăm omul dupa haina pe care o poarta (cel putin internaţional, pentru că la noi va mai dura până vom scăpa de idei preconcepute) şi să acceptăm orice stil vestimentar dincolo de personalitate.

***textul face parte din proiectul Bref Moda 2000-2009 şi a fost redactat de Roxana Radu exclusiv pentru mauVErt