Soirée de la Mode este un proiect ambiţios care a ajuns la cea de-a opta ediţie. Ne-am obişnuit deja cu conceptul acestui proiect; tineri designeri care vor să facă o declaraţie inedită în peisajul modei româneşti au posibilitatea să-şi prezinte creaţiile şi să se facă remarcaţi într-o seara specială, cu invitaţi importanţi din lumea modei sau din presa de profil.

Iată că pentru cea mai recentă ediţie Soirée de la Mode, care s-a desfăşurat joi (25 martie a.c.), Alin Gălăţescu a schimbat puţin regulile jocului, influenţat fiind de decesul unuia dintre cei mai importanţi designeri contemporani – Alexander McQueen.  Astfel, pentru cea de-a opta ediţie a evenimentului 17 designeri români – unii deja cunoscuti, alţi în plin moment de afirmare – au fost provocaţi să creeze trei ţinute, trei ansambluri vestimentare care să imbine stilul propriu cu elemente de creaţie care l-au consacrat pe Alexander McQueen. Sau mai exact, să-şi exprime propria viziune asupra creaţiei mcqueeniene.

Show-ul a început cu proiecţia unui material video cu imagini şi secvenţe reprezentative pentru cariera lui McQueen, momente inovatoare şi exerciţii de creaţie care au marcat ultima decadă a modei internaţionale.

Christelen B. a deschis şirul prezentărilor şi a experimentat mai mult decât ne-am fi aşteptat, astfel că am avut în faţa ochilor ţinute complete, şi nu doar articole de încălţăminte. Centru de interes au rămas, bineînteles, pantofii – platforme legate cu multe curele şi talpă extrem de interesantă realizată din două piramide de lemn. Piramida de la baza pantofului a fost fixată pentru restabilirea centrului de greutate, utilizând aceeaşi tehnică pe care am întâlnit-o la pantofii cu care ne-a surprins Marc Jacobs în colecţia pentru primăvara lui 2008, iar piramida mai mică fixată pe călcâi avea rol strict decorativ. În completarea pantofilor, Christelen B. a realizat rochii din fetru texturat (croco) în nuanţe de gri şi negru, rochii tăiate perfect drept, cu marginile vălurite, în care silueta manechinelor părea un veritabil basorelief.

Răzvan Ciobanu nu a venit cu creaţii noi, ci a adus ţinute prezentate deja în show-urile proprii, ceea ce poate însemna că demersul său creativ era demult influenţat de creaţiile lui Alexander McQuuen. Sau poate ideea de a trimite ţinute alb-ivoire, rochii fluide din mătase, vrea să transmită o adiacenţă cu îngerii din ultima colecţie McQuuen. Trecând peste presupoziţii, mi-au plăcut mânecile rochiei-halat realizate de Răzvan şi trebuie să recunosc că drapajele sale au o doză importantă de spectaculos. Dezamăgirea a venit din lipsa de originalitate, noutate şi relevanţă,  pentru că sunt convins că Răzvan Ciobanu ar fi putut să exploreze foarte mult universul McQueen.

În contrast cu rochiile spectrale ale lui Ciobanu, Ligia Carabet a realizat ţinute all black. Creaţiile ei au pornit de la o baza comună, care nu ştiu dacă era o salopetă sau un ansamblu din două piese. Cert este că pe această bază au fost aplicate elemente din dantelă pe care eu tind să le numesc generic, milieuri. Pentru a crea diferite volume Ligia a montat aplicaţiile cu sârmă. Ideea părea foarte interesantă însă realizarea mi s-a părut mai mult improvizaţie decât o muncă profesionistă. În plus pantalonii care se termină la jumătatea gambei (a.k.a 3/4) mă dezgustă total.  Pentru încălţăminte Ligia a ales pantofi DnV D’anovi realizaţi de Flavia Stoian – platforme cu tocuri foarte înalte, realizaţi în nuanţe de gri sau beige.

Ioana Covalcic a reuşit să surprindă mai multe elemente din creaţia lui McQueen, şi-a păstrat doza de originalitate şi realizat o unitate cromatică. Rochia neagra cu guler maletă a reuşit să surprindă prin imprimeul alb-orange aplicat în zona din dreapta şi la bază. A urmat o rochie albă cu decupaje minuţioase apicate în zona decolteului şi o execuţie ingenioasă în zona inferioară.  Trio-ul a fost încheiat de o rochie midi neagră realizată prin suprapuneri de fâşii cu tăieturi bie. Un styling mai dramatic şi o încălţăminte adecvată ar fi evidenţiat mult mai mult creaţiile Ioanei.

Mirela Diaconu a testat o reţetă nouă. A pornit de la o ţinută banală şi a ajuns la o creaţie specaculoasă în ceea ce priveşte volumele, realizând o metamorfoză destul de greu de înţeles de majoritatea publicului. Impactul af fi fost mult mai puternic dacă ar fi folosit un imprimeu sau un material mai inovator. Mi-a atras atenţia într-un mod plăcut aplicaţia-aripi  realizată din multe straturi de tulle, aplicată pe spatele celei de-a doua rochii.

Florin Dobre a fost singurul designer care a realizat creaţii masculine. A realizat un mix excelent între stilul propriu şi elemente mcqueeniene şi a prezentat trei ţinute foarte british jonglând cu tartanul, texturilele peliculizate, accesorii spectaculoase, un Daniel Sava care a amplificat momentul prin stylingul personal şi elemente subtile de sexualitate. Florin s-a încadrat perfect în tema propusă şi ne-a surprins într-un mod plăcut. Încă un lucru foarte bun pe care l-am aflat despre el este că îşi lucrează ţinutele în totalitate, singur – de la schiţe şi tipare, până la croiuri, cusături şi finisaje.

Lana Dumitru ne-a lovit la propriu cu trei creaţii “fake McQueen”, trei ţinute executate deloc inteligent sau original. Întotdeauna există cineva care nu înţelege datele problemei sau care îşi greşeşte numele pe foaia de examen, ori copiaza pentru că nu a învăţat lecţia. Ei… cam asta a făcut şi Lana Dumitru, care şi-a ratat o importantă ocazie de afirmare pentru că fiind la început trebuia să încerce sa atragă publicul, să-l acapareze, sa-l facă să fie interesat de creaţiile ei. Asfel va rămâne în memoria colectivă şi oricum în a mea, ca “tipa care se crede McQueen”. Chiar dacă aş fi încercat să trec peste imprimeurile digitale evidente, realizarea şi tăieturile timide tot ar fi ieşit în evidenţă. Astfel de volume şi siluete reconstruite se realizează întotdeuna din materiale rigide, ferme pentru a fi evidente în faţa publicului.

Sandra Gălan a vrut prea mult şi a pierdut unitatea. Oricât de emoţionat aş fi fost de jachetele ei mov şi verde, tot nu pot trece cu vederea că din punct de vedere cromatic nu aveau nicio relevanţă în peisaj. Utilizarea broderiilor inspirate din curentul bizantin şi elementele costumului religios face trimitere clară la McQueen. Tăieturile jachetelor sunt destul de ferm realizate, însă ţinutele par desprinse din filme total diferite.

Vika Gorencu a realizat creaţii tricotate manual în degradeuri alb-gri. Au fost ţinute complete cu accesorii pentru cap care aduceau cu un cuib de fluturi. Vika a temperat foarte frumos volumele şi a punctat cu elemente inovatoare. Simt o uşoară influenţă Rodarte în stilul ei, însă găsesc doza suficientă de originalitate.

George Neagu poate mai mult decât ne-a arătat la acest eveniment. De fapt… nu ştiu dacă ne-a arătat ceva. Ba da! Ne-a arătat, dar nu ne-a impresionat deloc. Eu îl văd pe George un tip foarte creativ, care ar putea face mai mult, dar am impresia de fiecare dată că ori nu are bani de material, ori nu are timp. Ţinutele pe care le-a realizat el par neterminate şi au un aspect cheap. Nu a făcut excese, nu a renunţat la stilul propriu, şi a fost unitar. Dar ceva n-a mers!

Bianca Popp poate să iasă în recreaţie cu Lana Dumitru. NU! Nu a copiat, dar a venit cu un exerciţiu extrem de prost efectuat. De ce ai vrea să porţi o salopetă cu decupaj în zona buricului şi o “jachetă” care arată ca o pernă şi te face să pari cocoşată? În plus ultima ţinută era de-a dreptul hilară. Vi-l mai amintiţi pe Hap-Ciu, clovnul din emisiunea “Ba da. Ba nu.”? Ultima ţinută a Biancăi i se potrivea perfect. Iar pentru a crea astfel de volume cred că există şi variante mai bune decât un furtun din PVC.

Carmen Secăreanu ne-a obişnuit cu stilul său underground. I-a mai adăugat câte ceva de la McQueen şi a adus pe podium trei ţinute interesante, însă nu atât de originale cum aş fi crezut. A ales negrul şi carouri în nuanţe de gri şi a ştiut că nu va da greş cel puţin din punct de vedere cromatic. A realizat tăieturi ferme şi volume interesante din neopren – Lana, ai înţeles? NE-O-PREN – şi accesorii pentru cap în concordanţă cu ţinutele.

Am descoperit că-l apreciez foarte mult Cristian Samfira. Pe lângă faptul că are o familie frumoasă şi un băieţel adorabil, creaţiile sale îmi plac de fiecare dată.  La Cristian se vede foarte multă muncă şi o infinită atenţie pentru detalii. Nimic nu este greşit, proporţiile sunt perfecte, materialele sunt tăiate perfect, iar cusăturile trase la milimetru. Chestia asta poate să trădeze un tip destul de introvertit care spune extrem de multe lucruri prin creaţiile impecabile pe care le realizează. Volumele au fost plasate inteligent, iar benzile de material s-au suprapus perfect atât pentru topul rochiei albe din mătase cât şi pentru pantalonii negri. McQueen s-a dedus din aspectul de ansamblu al fiecărei ţinute, unitatea a venit din tehnică, iar stilul propriu de vede de la o poştă. Bravo Cristian!

Iris Şerban a reuşit să fie din nou la înălţime. A mizat pe corsajele atât de iubite de McQueen şi a realizat structuri de corset din balene pe care le-a aplicat peste rochii fluide din mătase. O pereche de umeri bine structuraţi adăugaţi unei rochii bustieră şi o capă volumetrică din multe straturi de tulle şi gata reţeta pentru un exerciţiu creativ finalizat cu succes. A fost unitate, a fost inovaţie şi în plus rochiile pot fi purtate cu încredere pentru că lenjeria la vedere este revelaţia sezonului.

Silvia Şerban (Nu! Nu este sora lui Iris Şerban!) a pregătit un moment plin de inovaţie şi originalitate şi a reuşit să spargă oarecum tiparele şi monotonia iminentă a serii. Amintindu-ne de momentul cu rochia albă care era vopsită pe podium într-una din prezentările lui McQueen, de ultima prezentare Victor & Rolf sau de experimentele uber-creative ale lui Chalayan, Silvia a ales să-şi facă jumătate de temă în faţa publicului spectator, care a rămas cu răsuflarea tăiată. Aşadar cele trei ţinute iniţiale realizate cu scai, noduri, capse sau fermoare au fost reasamblate, realizând astfel alte trei ţinute. Spectaculos!

Andreea Tincu a fost o prezenţă aşteptată la acest eveniment.  A ţintit tema cu materialul gri cardilat, cu volume interesante şi execuţia curată. Nu mi-a plăcut alăturarea de texturi, dar am apreciat fiecare piesă în afara ţinutei.

Finalul a aparţinut lui Agnes Toma, care ne-a încântat cu un brocart excelent în nuanţe plăcute de albastru, auriu, verde şi beige. Sacoul cambrat din brocart avea nişte umeri supradimensionaţi foarte bine executaţi, iar broderia fină se potrivea perfect pe sub haina aurie drapată.

Per total a fost un eveniment amplu, pe alocuri emoţionant, cu muzică bună uneori nesincronizată îndeajuns, cu plusuri şi minusuri, cu public mai mult sau mai puţin invitat şi cu o Monica Columbeanu care deşi a ajuns târziu, imediat i s-a montat un scaun special pentru ea.  Cum de ce? Pentru că este expertă în McQueen!

text: Claudiu – mauVErt

foto: Alex Buruntia