

.

În ”familia” MAUVERT e un fel de regulă nescrisă că eu mă trezesc prima, dimineața devreme, pentru că îmi place să profit de lumina blândă a primelor raze și să îmi satisfac micile tabieturi și cochetării. Chiar și când ne aflăm în vacanțe prelungite sau în city break-uri de weekend la boutique hoteluri pline de șarm, ca acum, ritualul meu de dimineață este să reorganizez toate produsele cosmetice, parfumurile și accesoriile astfel încât să găsesc noi combinații stylish de culori și texturi pe baza cărora să îmi creez ținuta pentru ziua respectivă.

Pentru că astăzi este vineri și mi-am permis luxul unei dimineți prelungite într-o atmosferă de reverie, am strecurat în colțul meu de boudoir și câteva arome chic de La Strada, primul brand românesc de înghețată prêt-à-porter, cu gust delicios, ingrediente naturale și ambalaje inspirate din lumea modei și stilul vibrant al străzii. M-am îndrăgostit iremediabil de cutia sorbetului de căpșune, așa că m-am surprins alegând haine și accesorii în nuanțe pudrate, în ton cu print-ul roz cu buline albe, atât de feminin și sofisticat.

Și pentru că, așa cum spunea regina neîncoronată a streetstyle-ului Anna Dello Russo, că aparițiile couture sunt cele mai savuroase la primele ore ale dimineții, am pregătit din minibar un mic dejun în pat, cu înghețata premium La Strada, șampanie rece și dantelă incitantă, pentru a da start-ul unui sfârșit de săptămână glamour.



Știam că și Claudiu va fi încântat de supriza mea, mai ales că aromele de fructe sunt preferatele lui. Am degustat sortimentele de mango, coacăze negre și căpșune și am decis împreună că am găsit cel mai fashionable antidot pentru zilele toride care bat la ușă. Și pentru că nu toate diminețile sunt atât de generoase cu timpul ca cea de astăzi, rămâne să descoperim multitudinea de arome La Strada în agitația orașului, unde cutiile cochete sunt veritabile declarații de stil, ce dau viață peisajului urban.

În pofida agitației pe care toată lumea iubește să o urască, trebuie să recunoaștem cu toții că Săptămâna Modei de la Paris este un prilej bun pentru a descoperi cele mai frumoase vitrine, expoziții și evenimente. În vizita noastră pariziană, după o zi lungă cu plimbări interminabile, ne-am oprit pentru o cafea pe terasa Café de Flore din Saint-Germain-des-Prés. Am fost plăcut surprinși să descoperim că la câteva mese mai încolo, Diana Dondoe și Andreea Macri, două prezențe distinse și discrete, se bucurau de un rendez-vous la ceas de seară. După o conversație scurtă și jovială, Andreea ne-a sugerat să intrăm în magazinul Louis Vuitton din apropiere, pentru ca exact atunci începea vernisajul unei noi expoziții.

Așa am descoperit că magazinul Louis Vuitton nu este de fapt un magazin tipic, ci un spațiu expozițional efemer intitulat Cabinet d’Écriture, în care pe parcursul anului 2013 gigantul de lux omagiază arta scrisului, atât de strâns legată de cea a călătoriei. Acolo veți găsi 12 nuanțe speciale de cerneală propuse de brand-ul Louis Vuitton în călimară de cristal, stilouri îmbrăcate în piele, etui-uri și seturi de foi și plicuri personalizate. Poziționarea nu este deloc întâmplătoare, întrucât malul stâng al Senei și cu precădere cafenelele din Saint Germain sunt celebre pentru că au găzduit, de-a lungul istoriei, scriitori importanți și le-au servit drept inspirație.
Expoziția care a început în luna martie în Le Cabinet d’Écriture Louis Vuitton îi aparține artistei Marie Beltrami și se intitulează ”Une Vie de Timbrée”, sugerând prin jocul isteț de cuvinte atât faptul că timbrele au rolul principal în expoziție, cât și că a fost nevoie de un dram de nebunie (sensul expresiei ”être timbré”) pentru a le aduna la un loc.

Ineditul expoziției constă în faptul că artista cu părul roz, cunoscută pentru faptul că pictează, sculptează, fotografiază și face păpuși, a folosit autoportrete ale sale în loc de timbre pe cele peste 300 de plicuri cu scrisori pe care le-a trimis unor destinatari celebri. Când a văzut că poșta chiar livrează aceste scrisori fără timbre valorice, Marie Beltrami s-a hotărât să transforme pasiunea pentru scris într-un proiect, așa că le-a scris atât unor celebrități contemporane (Philippe Starck, Regina Elisabeta a II-a sau Angela Merkel – de la care a primit și răspuns), cât și unor Very Important Dead People precum Jim Morrison sau Marie Antoinette. Pentru că scopul final era ca toate aceste plicuri să îi fie returnate pentru a putea fi strânse într-o expoziție, artista nu a avut nicio problemă în a le primi înapoi de la poștă cu mențiuni de adresă sau destinatar inexistent.

Printre participanții la vernisaj i-am văzut pe fotografa Ellen von Unwerth, editorul Vogue Hamish Bowles, Margherita Missoni, dar și pe miliardarul excentric James Goldstein.

Ne-am bucurat să descoperim o inițiativă romantică într-o atmosferă atât de relaxată, mai ales pentru că și noi credem că scrisorile, cărțile poștale sau invitațiile scrise de mână și trimise prin poștă sau par avion sunt dovezi de rafinament în epoca digitală în care trăim.
Când spui Parlor, te gandești la o rochie midi în care corpul se mișcă ademenitor și jucăuș în același timp. Cei care o cunosc pe Veronica Zaharia înțeleg, observându-i colecțiile, că are mereu în minte rochia perfectă pentru cocktail și flirt. Rochiile Parlor sunt feminine, extrem de frumoase și au un fel al lor de a se mișca subtil la orice adiere. Ceea ce admir cel mai tare la creațiile Veronicăi este faptul că deși sunt delicate, arată a rochii pentru femei mature, cu atitudine, nu a costume pentru păpuși.
Zilele trecute am participat la show-ul Parlor toamnă-iarnă 2013-2014, care a avut loc în splendida casă care adăpostește Maison 13. Un omagiu adus mătăsii, colecția a fost compusă din rochii de cocktail și rochii lungi de seară, și presărată cu câteva ținute cu pantaloni și sacouri, din care am fi vrut să vedem mai mult.
Noua colecţie Parlor este concepută ca un parcurs iniţiatic în secretele feminităţii, de la inocenţa juvenilă, copilăroasă a adolescentei care abia îşi descoperă senzualitatea, spre siguranţa de sine a femeii mature. Ţinutele propuse sunt de gală şi de cocktail, realizate din ţesături fluide, naturale, cu detalii preţioase din dantelă şi cristale.
Veronica Zaharia, designer Parlor
Croielile rochiilor au fost de complexitate diferita, evoluând de la cele simple, fără bretele, în formă de A, la unele mult mai complicate, cu volane asimetrice, volumetrii impresionante și aplicații de dantelă. Cromatic, colecţia a plecat de la alb, bej și gri, ca mai apoi să treacă prin nuanțe puternice de galben, verde sau roșu și, desigur, clasicul negru.
Vă garantăm că rochiile arată mult mai spectaculos în mişcare decât în fotografii, aşa că trebuie să faceţi negreşit o vizită la showroom-ul Parlor ca să le vedeţi şi să le probaţi. Situat într-o casă elegantă din zona istorica a Bucureștiului, atelierul Parlor este spaţiul în care moda are libertate de exprimare absolută! Veronica este gazda perfectă.
*Încălțămintea modelelor a fost asigurată de Musette.
Una dintre publicațiile pe care abia am așteptat să punem mâinile în Paris este CR Fashion Book 2 – The Dance Issue, revista bianuală editată de Carine Roitfeld, fostul redactor-șef al Vogue Paris. Cel de-al doilea numar a aparut la inceputul lui martie, asa ca l-am găsit „proaspăt” la chioșcurile de presă.
Aflasem cu câteva luni înainte, via o sursă din Paris, că tema noului număr va fi dansul, cea mai recentă pasiune a lui Carine. Franțuzoaica descendentă dintr-o familie din Rusia a declarat pentru WWD că o obsedează trupurile armonioase ale celor care practică baletul, muzica, dar și tradiția pe care o au rușii în materie de balet. Așa că de doi ani încoace, Carine Roitfeld ia lecții de balet, pe care le descrie ca fiind dureroase, dar sublime.

Am început să răsfoim revista imediat ce am luat-o, curioși să vedem ce a pregătit Madame Roitfeld pentru sezonul primăvară-vară 2013. După câteva pagini, surpriză! Un material de 18 pagini intitulat simplu „Nadia”. Când am descoperit că textul care însoțește pictorialul-omagiu adus Nadiei este în limba română, am rămas fără cuvinte.

Într-o revistă americană în care toate textele sunt scrise în limba engleză, există trei excepții publicate bilingv, în semn de reverență pentru țările de unde provin marile personaje, subiecte ale textelor: română pentru textul despre Nadia Comăneci, rusă pentru cover star-ul Serghei Polunin și franceză pentru povestea emisiunii emblematice Dim Dam Dom.
Autoarea textului în limba română este Adina Rosetti, redactor la revista ELLE România și autoarea romanului „Deadline”. Jurnalista a povestit pe blogul elle.ro circumstanța prin care a ajuns să scrie pentru un nume atât de important din industria modei. Se face că Anca Fronescu, cea care a tradus romanul „Deadline” în limba olandeză, a participat în decembrie 2012 la Festivalul de Film Românesc de la New York. Acolo l-a întâlnit pe Christopher Bartley, director editorial CR Fashion Book, care i-a povestit despre materialul pe care vor sa-l realizeze cu Nadia Comăneci.
Iar cum Anca Fronescu știa exact persoana potrivită care să scrie materialul, lucrurile au fost mai departe destul de clare, așa cum povestește Adina Rosetti: a urmat un interviu emoționant pe Skype cu legenda gimnasticii mondiale, pentru a colecta informații pentru articol. După ce Adina Rosetti a redactat textul în limba română, Anca Fronescu s-a ocupat de traducerea lui în engleză, iar ambele variante sunt acum disponibile în celebra publicație CR.
Un detaliu la care sunt mereu atentă atunci când citesc o revistă este caseta redacțională. Nu am trecut-o cu vederea nici în cazul CR Fashion Book, iar surprinderea a venit din nou când la secțiunea Special Thanks mi s-a oprit privirea pe numele amicului nostru Vio Codreanu. Știam că participase la o ședință foto pentru această revistă și m-am bucurat să văd încă un nume românesc în paginile unei publicații cu tiraj de 65.000 de exemplare, care se vând „ca pâinea caldă” în toată lumea.
Viorel Felician Codreanu, pe care l-am reîntâlnit la Paris în decembrie anul trecut, a fost asistentul hair-stilistului Akki Shirakawa pentru pictorialul Once Upon a Dance, ai cărui protagoniști sunt modelul rus Daria Strokous și prim-balerinul american al Teatrului Balshoi, David Hallberg.

Povestea este cea a unei profesoare de balet, care își trece elevul prin mișcări iconice ale unor dansatori celebri, precum Marie-Agnès Gillot, actuala prim-balerină a Baletului Operei din Paris, scoțianul Michael Clark, rusul Michel Fokine – care a introdus la începutul secolului trecut o reformă prin care dansatorii de balet nu mai erau obligați să poarte costume și poante clasice – sau celebra Pina Bausch, fondatoarea Tantztheater-ului din Wuppertal, Germania.
Pentru că abia așteptam să aflăm detalii de culise, Vio ne-a povestit că ședința foto a fost programată pe trei zile, iar el a fost convocat doar pentru ziua a doua, când au fost realizate fotografiile în care Daria Strokous îi dă indicații lui David Hallberg. Target-ul celor 12 ore pe set a fost de 6 fotografii, în care trebuiau evidențiate diferite poziții de balet. De realizarea acestui lucru s-a ocupat coregrafa Audrey Roehrich, cea care îi predă balet și lui Carine.

Styling-ul este semnat de însăși Carine Roitfeld, chiar dacă nu este menționat nicăieri în editorial. Vio ne-a spus că ea și asistenții săi au stat pe set pe tot parcursul shooting-ului, însă chiar și fără această informație, detaliul cu scrumiera plină cu țigări prezentă în toate fotografiile, trădează stilul lui Carine.

Fotografie de backstage din timpul shooting-ului “Once upon a dance”
Este o onoare pentru noi să știm că echipa redacțională a unei reviste internaționale atât de importantă a ales să îi dedice Nadiei Comăneci un articol publicat în limba maternă, în semn de respect pentru cea care a schimbat istoria gimnasticii pentru totdeauna. În plus, faptul că persoane pe care le cunoaștem au contribuit la realizarea acestei reviste, ne dă satisfacția că munca românilor este apreciată de către specialiști din străinătate.