

.

Îţi doreşti să devii fotomodel? Vrei să ai un portofoliu realizat de un fotograf profesionist? Cu ajutorul Air France şi cu puţin noroc, poţi câştiga o sedinţă foto unică, la Paris, în capitala europeană a modei. Concursul Air France Fashion Flight to Paris se adresează modelelor la început de carieră, pasionaţilor de modelling şi oricărei persoane care are curajul şi dedicaţia necesare, şi vrea să arate întregii lumi frumuseţea şi originalitatea sa.

Tot ceea ce trebuie să facă participanţii la concurs este să trimită, până pe data de 21 Mai, două fotografii reprezentative (profil și full body), pe adresa de email mail.newsromania@airfrance.fr
Toate pozele înscrise în competiţie vor fi evaluate de către un juriu din partea Air France, care va alege 6 candidate pentru faza finală. Cele 6 poze ale finalistelor vor fi încărcate într-un album special creat pe pagina de Facebook Air France România. Între 23 Mai și 2 Iunie, pozele vor putea fi votate de către toţi utilizatorii Facebook, urmând ca pe 3 Iunie să fie anunţat marele câştigător.
Premiul constă într-o sedinţă foto profesionistă, realizată de fotograful Pál Nánási într-un decor unic, amenajat într-o zonă nou-inaugurată a aeroportului Charles de Gaulle din Paris. Este o şansă unică nu doar de a colabora cu fotograful de talie internaţională Pál Nánási, ci și de a beneficia de o sedinţă foto profesionistă în capitala modei, Paris.

Pál Nánási este unul dintre cei mai apreciati fotografi maghiari. De numele sau sunt legate sute de fotografii realizate pentru campanii din Ungaria sau internaţionale, dar şi pentru reviste de modă precum Cosmopolitan, Elle, La Femme şi Men’s Health.
Pentru mai multe informaţii despre această competiție și pentru noutăți despre concurs, urmăriți pagina de Facebook Air France România www.facebook.com/airfrance.ro
sursa: Air France; foto: palnanasi.hu
RUSOAICELE:
Miroslava, Vika & Ulyana
A fost odată ca niciodată o gaşcă de rusoaice, care iubea moda mai mult decât orice altceva în lume. Erau patru la număr, una mai fashionistă ca cealaltă şi după câteva sezoane la Fashion Week, au atras toate obiectivele fotografilor de modă asupra lor. Numele lor erau: Miroslava Duma, Ulyana Sergeenko, Vika Gazinskaya și Elena Perminova.
Cu siguranţă le cunoaşteţi deja pe cele patru din Est. Am auzit tot felul de poveşti despre ele, dar abia după ce le-am vazut cu ochii mei, în timpul Fashion Week-ului de la Paris, mi-am definitivat opiniile despre ele.

Miroslava Duma este cea mai scundă fashionistă pe care am văzut-o până acum şi cred că are o mare bătaie de cap cu hainele pe care trebuie să le ajusteze după dimensiunile ei. De fapt, probabil că hainele îi sunt livrate direct ajustate, având în vedere potenţa financiară a familiei din care face parte. Tatăl ei, Vasily Duma, este un cunoscut oligarh rus, fost preşedinte al companiei LUKOIL, actual senator şi Președinte al Consiliului Coordonator al organizațiilor ucrainene publice din Rusia. De asemenea, soţul ei, Alexey Mikheev deţine acţiuni importante în industria oţelului şi a gazului.
Nu este de mirare de ce Mira s-a regăsit în modă, iar după ce şi-a finalizat studiile s-a trezit direct în redacţia Harper’s Bazaar Rusia, deşi mai târziu a afirmat că până atunci nu scrisese niciodată vreun articol. Odată cu job-ul la prestigioasa revistă de modă au venit şi invitaţiile la prezentările de la Paris sau Milano. Deşi nu a petrecut mult timp la Bazaar, Mira activează în continuare în modă prin intermediul platformei on-line pe care o coordonează, Buro 24/7.
Miroslava Duma este o prezenţă constantă pe blogurile de street style, deşi are o atitudine extrem de arogantă faţă de fotografi, nu comunică niciodată cu aceştia şi se opreşte rareori să pozeze, doar pentru aceia pe care îi vizează dinainte. Duma este recunoscută pentru stilul original în care combină hainele şi pentru piesele vestimentare extrem de scumpe cu care se afişează de fiecare dată.

Vika Gazinskaya este întotdeauna o prezenţă cool, zâmbitoare şi cu foarte mult umor. Combină cu succes piese vestimentare edgy cu elemente care ne duc cu gândul la originile ei ruse.
În grupul rusoaicelor fashioniste, Vika joacă rolul Cenuşăresei. Provine dintr-o familie săracă de la periferia Moscovei, însă mărturisește că mama ei are un simț esteti foarte bine dezvoltat, pe care l-a moştenit și ea. La 16 ani a decis că vrea să devină designer şi a început să ia cursuri de pictură şi desen. A urmat Facultatea de Design în cadrul Univestităţii de Stat din Moscova şi a muncit mult ca să îşi poată îndeplini visul, pentru că în facultate a învăţat doar să coasă. În 2002 a obţinut un internship în cadrul L’Officiel Rusia, iar timp de trei ani a fost asistenta redactorului-şef Evelina Khromchenko. Despre suportul pe care i l-a oferit Khromchenko şi despre tot ceea ce a reuşit să deprindă la L’Officiel, Vika spune că a fost ”adevărata şcoală de modă” care i-a definit parcursul. În 2005 a plecat de la L’Officiel şi a început să muncească freelancer, iar un an mai târziu şi-a găsit un investitor care i-a finanţat în întregime prezentarea primei colecţii. Este vorba despre Bart Dorsa, un excentric artist californian care trăieşte la Moscova şi deţine jumătate din compania înfiinţată de Vika în 2006.
Prietenia cu celelalte rusoaice şi apariţiile în cadrul Săptămânilor Modei, i-au adus atenţia presei internaţionale şi succesul în lumea modei.


N-am văzut încă o persoană mai teatrală şi mai dramatică decât Ulyana Sergeenko. Are o siluetă filiformă şi afişează o graţie şi o fragilitate care sfidează normalul. Când apare Ulyana în Tuilleries, toată lumea o ia razna, cerul se desparte în două, iar ea păşeşte cu tocurile de 12 cm prin pietre ca şi cum ar pluti pe un nor de puf. Niciodată nu urmează traseul oficial, mai exact covorul din cauciuc care leagă Place de la Concorde de cortul în care se desfăşoară prezentările de modă.
Apariţiile ei sunt un show în sine. Merge încet, uşor legănat, se opreşte, se învârte, îşi schimbă privirea, mai face doi paşi, iarăşi de opreşte, face o piruetă, pleacă, apoi se opreşte brusc. În tot acest timp, zâmbeşte senzual şi flutură nefiresc din gene, iar hoardele de fotografi roiesc în jurul ei, precum un roi de albine în jurul celei mai parfumate flori. Nu vorbeşte niciodată nimic – unii spun că nu ştie o boabă de engleză – şi este întotdeauna însoţită de asistentul Frol Burimskiy, responsabilul care îi plimbă geanta, invitaţiile, umbrela şi bastonul, dacă este cazul. El mulţumeşte fotografilor şi este tot timpul cu ochii în patru, pentru ca nu cumva mimosa să cadă de pe escarpenii ameţitori şi să-şi frângă vreo aripă.
Ulyana are parcursul unei doamne “veritabile” care poartă haute-couture fără să o preocupe cât costă. A fost model, apoi a devenit soţie şi designer. Şoţul ei, Danil Khachaturov este directorul companiei de asigurări Rosgosstrakh şi are o avere estimată la 1.2 miliarde $, conform Forbes, fiind plasat în topul celor mai bogaţi 100 de miliardari ruşi. Ulyana a atras atenţia presei după ce a fost fotografiată pe nenumărate bloguri de street style purtând de cele mai multe ori creaţii proprii sau piese hate-couture şi este văzută adesea în compania conaţionalelor sale la fel de bogate şi celebre.
Ulyana a prezentat deja două colecţii în cadrul Săptămânilor Couture de la Paris, iar creaţiile ei inspirate de literatura rusă şi personajele desprinse din basmele tradiţionale le-au adus în front-row pe Carine Roitfeld, Grace Coddington sau Anna dello Russo. Dincolo de bârfe succesul ei este garantat şi de talent.
Din gaşca fashionistelor din est mai fac parte şi Lena Perminova, model şi iubita magnatului rus Alexander Lebedev, fost spion K.G.B cu o avere estimată la 3.1 miliarde $, Dasha Zhukova, editor de modă, designer şi partenera miliardarului Roman Abramovich și Anya Ziourova, fashion director-ul revistei Tatler Rusia.
Ce părere aveţi despre succesul rusoaicelor?
În pofida agitației pe care toată lumea iubește să o urască, trebuie să recunoaștem cu toții că Săptămâna Modei de la Paris este un prilej bun pentru a descoperi cele mai frumoase vitrine, expoziții și evenimente. În vizita noastră pariziană, după o zi lungă cu plimbări interminabile, ne-am oprit pentru o cafea pe terasa Café de Flore din Saint-Germain-des-Prés. Am fost plăcut surprinși să descoperim că la câteva mese mai încolo, Diana Dondoe și Andreea Macri, două prezențe distinse și discrete, se bucurau de un rendez-vous la ceas de seară. După o conversație scurtă și jovială, Andreea ne-a sugerat să intrăm în magazinul Louis Vuitton din apropiere, pentru ca exact atunci începea vernisajul unei noi expoziții.

Așa am descoperit că magazinul Louis Vuitton nu este de fapt un magazin tipic, ci un spațiu expozițional efemer intitulat Cabinet d’Écriture, în care pe parcursul anului 2013 gigantul de lux omagiază arta scrisului, atât de strâns legată de cea a călătoriei. Acolo veți găsi 12 nuanțe speciale de cerneală propuse de brand-ul Louis Vuitton în călimară de cristal, stilouri îmbrăcate în piele, etui-uri și seturi de foi și plicuri personalizate. Poziționarea nu este deloc întâmplătoare, întrucât malul stâng al Senei și cu precădere cafenelele din Saint Germain sunt celebre pentru că au găzduit, de-a lungul istoriei, scriitori importanți și le-au servit drept inspirație.
Expoziția care a început în luna martie în Le Cabinet d’Écriture Louis Vuitton îi aparține artistei Marie Beltrami și se intitulează ”Une Vie de Timbrée”, sugerând prin jocul isteț de cuvinte atât faptul că timbrele au rolul principal în expoziție, cât și că a fost nevoie de un dram de nebunie (sensul expresiei ”être timbré”) pentru a le aduna la un loc.

Ineditul expoziției constă în faptul că artista cu părul roz, cunoscută pentru faptul că pictează, sculptează, fotografiază și face păpuși, a folosit autoportrete ale sale în loc de timbre pe cele peste 300 de plicuri cu scrisori pe care le-a trimis unor destinatari celebri. Când a văzut că poșta chiar livrează aceste scrisori fără timbre valorice, Marie Beltrami s-a hotărât să transforme pasiunea pentru scris într-un proiect, așa că le-a scris atât unor celebrități contemporane (Philippe Starck, Regina Elisabeta a II-a sau Angela Merkel – de la care a primit și răspuns), cât și unor Very Important Dead People precum Jim Morrison sau Marie Antoinette. Pentru că scopul final era ca toate aceste plicuri să îi fie returnate pentru a putea fi strânse într-o expoziție, artista nu a avut nicio problemă în a le primi înapoi de la poștă cu mențiuni de adresă sau destinatar inexistent.

Printre participanții la vernisaj i-am văzut pe fotografa Ellen von Unwerth, editorul Vogue Hamish Bowles, Margherita Missoni, dar și pe miliardarul excentric James Goldstein.

Ne-am bucurat să descoperim o inițiativă romantică într-o atmosferă atât de relaxată, mai ales pentru că și noi credem că scrisorile, cărțile poștale sau invitațiile scrise de mână și trimise prin poștă sau par avion sunt dovezi de rafinament în epoca digitală în care trăim.
Una dintre publicațiile pe care abia am așteptat să punem mâinile în Paris este CR Fashion Book 2 – The Dance Issue, revista bianuală editată de Carine Roitfeld, fostul redactor-șef al Vogue Paris. Cel de-al doilea numar a aparut la inceputul lui martie, asa ca l-am găsit „proaspăt” la chioșcurile de presă.
Aflasem cu câteva luni înainte, via o sursă din Paris, că tema noului număr va fi dansul, cea mai recentă pasiune a lui Carine. Franțuzoaica descendentă dintr-o familie din Rusia a declarat pentru WWD că o obsedează trupurile armonioase ale celor care practică baletul, muzica, dar și tradiția pe care o au rușii în materie de balet. Așa că de doi ani încoace, Carine Roitfeld ia lecții de balet, pe care le descrie ca fiind dureroase, dar sublime.

Am început să răsfoim revista imediat ce am luat-o, curioși să vedem ce a pregătit Madame Roitfeld pentru sezonul primăvară-vară 2013. După câteva pagini, surpriză! Un material de 18 pagini intitulat simplu „Nadia”. Când am descoperit că textul care însoțește pictorialul-omagiu adus Nadiei este în limba română, am rămas fără cuvinte.

Într-o revistă americană în care toate textele sunt scrise în limba engleză, există trei excepții publicate bilingv, în semn de reverență pentru țările de unde provin marile personaje, subiecte ale textelor: română pentru textul despre Nadia Comăneci, rusă pentru cover star-ul Serghei Polunin și franceză pentru povestea emisiunii emblematice Dim Dam Dom.
Autoarea textului în limba română este Adina Rosetti, redactor la revista ELLE România și autoarea romanului „Deadline”. Jurnalista a povestit pe blogul elle.ro circumstanța prin care a ajuns să scrie pentru un nume atât de important din industria modei. Se face că Anca Fronescu, cea care a tradus romanul „Deadline” în limba olandeză, a participat în decembrie 2012 la Festivalul de Film Românesc de la New York. Acolo l-a întâlnit pe Christopher Bartley, director editorial CR Fashion Book, care i-a povestit despre materialul pe care vor sa-l realizeze cu Nadia Comăneci.
Iar cum Anca Fronescu știa exact persoana potrivită care să scrie materialul, lucrurile au fost mai departe destul de clare, așa cum povestește Adina Rosetti: a urmat un interviu emoționant pe Skype cu legenda gimnasticii mondiale, pentru a colecta informații pentru articol. După ce Adina Rosetti a redactat textul în limba română, Anca Fronescu s-a ocupat de traducerea lui în engleză, iar ambele variante sunt acum disponibile în celebra publicație CR.
Un detaliu la care sunt mereu atentă atunci când citesc o revistă este caseta redacțională. Nu am trecut-o cu vederea nici în cazul CR Fashion Book, iar surprinderea a venit din nou când la secțiunea Special Thanks mi s-a oprit privirea pe numele amicului nostru Vio Codreanu. Știam că participase la o ședință foto pentru această revistă și m-am bucurat să văd încă un nume românesc în paginile unei publicații cu tiraj de 65.000 de exemplare, care se vând „ca pâinea caldă” în toată lumea.
Viorel Felician Codreanu, pe care l-am reîntâlnit la Paris în decembrie anul trecut, a fost asistentul hair-stilistului Akki Shirakawa pentru pictorialul Once Upon a Dance, ai cărui protagoniști sunt modelul rus Daria Strokous și prim-balerinul american al Teatrului Balshoi, David Hallberg.

Povestea este cea a unei profesoare de balet, care își trece elevul prin mișcări iconice ale unor dansatori celebri, precum Marie-Agnès Gillot, actuala prim-balerină a Baletului Operei din Paris, scoțianul Michael Clark, rusul Michel Fokine – care a introdus la începutul secolului trecut o reformă prin care dansatorii de balet nu mai erau obligați să poarte costume și poante clasice – sau celebra Pina Bausch, fondatoarea Tantztheater-ului din Wuppertal, Germania.
Pentru că abia așteptam să aflăm detalii de culise, Vio ne-a povestit că ședința foto a fost programată pe trei zile, iar el a fost convocat doar pentru ziua a doua, când au fost realizate fotografiile în care Daria Strokous îi dă indicații lui David Hallberg. Target-ul celor 12 ore pe set a fost de 6 fotografii, în care trebuiau evidențiate diferite poziții de balet. De realizarea acestui lucru s-a ocupat coregrafa Audrey Roehrich, cea care îi predă balet și lui Carine.

Styling-ul este semnat de însăși Carine Roitfeld, chiar dacă nu este menționat nicăieri în editorial. Vio ne-a spus că ea și asistenții săi au stat pe set pe tot parcursul shooting-ului, însă chiar și fără această informație, detaliul cu scrumiera plină cu țigări prezentă în toate fotografiile, trădează stilul lui Carine.

Fotografie de backstage din timpul shooting-ului “Once upon a dance”
Este o onoare pentru noi să știm că echipa redacțională a unei reviste internaționale atât de importantă a ales să îi dedice Nadiei Comăneci un articol publicat în limba maternă, în semn de respect pentru cea care a schimbat istoria gimnasticii pentru totdeauna. În plus, faptul că persoane pe care le cunoaștem au contribuit la realizarea acestei reviste, ne dă satisfacția că munca românilor este apreciată de către specialiști din străinătate.