Tag Archives: showroom bucuresti
Vederi din SHOWROOM – Parlor
Posted by on 15 November, 2012
Când i-am propus Veronicăi Zaharia, designerul brand-ului Parlor, să realizăm un material Vederi din showroom în atelierul ei, am primit în cel mai scurt timp mesajul: „Sunt foarte bucuroasă de vizită. Vă aştept cu piese noi, din colecţia primăvară-vară 2013, şi cu cele mai bune prăjituri”.
Veronica Zaharia în showroom-ul Parlor
PARLOR – camera de oaspeţi
Am ajuns în faţa casei de pe strada Silvestru într-o zi superbă de toamnă. Ştiam că vom fi cuceriţi de Vera şi de showroom încă de când am intrat în curtea foarte frumos amenajată, în care drumul spre atelier este indicat cu săgeţi plasate din loc în loc. Intrarea în casă se face pe un hol alb unde pe un perete străjuieşte numele brandului, Parlor, înconjurat de o lumină alb-albăstruie care dă senzaţia de laborator. Numele provine din limba engleză şi desemnează o încăpere de socializare şi relaxare pentru invitaţi.
Atelierul este amplasat într-un apartament – proprietate personală – care se întinde pe parterul, etajul şi mansarda unei vile – un fel de răsplată cu loc suficient pentru cei aproape doi ani în care atelierul Veronicăi a coincis cu apartamentul de 40 mp în care locuia. Îţi poţi da seama foarte repede că spaţiul actual se ridică la aşteptările numelui din amenajarea interioară, care este foarte prietenoasă, deloc sterilă, în perfectă concordanţă cu rochiile vaporoase pe care le creează Vera.
Decoraţiunile sunt un mix & match reuşit între obiecte vechi şi noi, care descriu atât femeia modernă căreia îi sunt adresate creaţiile Parlor, cât şi apetenţa Veronicăi pentru istorie şi poveşti de demult. În prima încăpere, rochiile parcă pregătite pentru o petrecere sunt aliniate pe un stender, lângă busturile de diferite înălţimi şi forme.
Bicicleta Brompton e „parcată” în faţa unei oglinzi, în care se reflectă unul dintre cele mai dragi obiecte de mobilier ale Veronicăi: un dulap metalic cu multe sertare mici, pe care l-a obţinut cu greu dintr-o tipografie care urma să fie demolată.
Rumoarea se petrece, însă, la etaj. Acolo se află atelierul propriu-zis, într-o încăpere în care Vera lucrează cu angajatele pentru a pune la punct ultimele detalii ale unei bluze negre cu aplicaţii pe toată partea din faţă.
Vizavi este biroul, pe a cărui uşă scrie Zebras Only, iar într-o încăpere alăturată, foarte spaţioasă, showroom-ul. Aici se află rochii din colecţia nouă, dar şi comenzi speciale pentru cliente, care sunt invitate să le încerce în cabina de probă, o colivie albă la scară umană. Non-culorile specifice creaţiilor Parlor sunt contrabalansate de rolele de materiale colorate şi de superba canapea verde capitonată.
VERONICA – portret în alb
Vera este o femeie foarte frumoasă, una dintre cele despre care poţi să spui că are clasă doar observându-i gestualitatea nestudiată, mimica firească şi condescendenţa cu care răspunde la orice întrebare.
În ziua în care ne-am întâlnit, Vera nu purta machiaj aproape deloc, avea părul castaniu coafat lejer, iar singurele accesorii pe care le purta erau verigheta, un alt inel şi ceasul Hublot Big Bang Aspen. Albul pristin al rochiei din mătase, dublată într-o parte cu tul şi cu pliseuri la gât (comandată de pe Asos), contrasta cu aerul de flirt al colanţilor negri (uşor transparenţi în partea din faţă, opaci în partea din spate) şi cu duritatea ghetelor biker Balenciaga, decupate pe gleznă.
Ţinuta pe care o purta Vera în ziua respectivă nu este nimic altceva decât o descriere a personalităţii sale: o fire emotivă, sensibilă, căreia îi place ca lucrurile să se desfăşoare într-un cadru relaxat şi intim, care ţine foarte mult la spaţiul privat şi pentru care munca sub presiune este o adevărată corvoadă.
Faptul că Verei nu îi place să fie ea personal în lumina reflectoarelor nu înseamnă că e o fire retrasă. În cele aproape trei ore pe care le-am petrecut discutând, am povestit vrute şi nevrute şi am izbucnit frecvent în hohote de râs, pentru că Vera este înzestrată nu doar cu o minte creativă, ci şi cu un irezistibil simţ al umorului. Surpriza cea mai mare a fost când ne-a povestit că unul dintre cele mai mari visuri ale ei e să îşi deschidă un food boutique în Centrul Vechi, unde să vândă diverse sortimente de cartofi prăjiţi, după care a urmat o explicaţie lungă şi de-a dreptul ştiinţifică despre soiurile de cartofi şi despre cum pot fi aceştia gătiţi astfel încât să nu rezulte o mâncare nesănătoasă.
Revenind la modă, pasiunea pe care deprins-o în copilărie în timp ce îl privea pe bunicul său lucrând în atelierul de croitorie şi pe care a nutrit-o pe parcursul vieţii croindu-şi singură cămăşi sau rochii, Vera a ştiut că acesta este domeniul în care vrea să activeze atunci când, la 21 de ani, a avut prilejul unui fitting la o prestigioasă casă de modă din Paris. Acolo a văzut cum se desfăşoară munca într-un atelier din care nu lipsea nimic şi în care fiecare persoană avea un rol precis: acela de a face ca rochia să fie perfect turnată pe corpul ei.
Pentru că după terminarea facultăţii nu a avut posibilităţile financiare de a-şi începe propria afacere, a lucrat în marketing şi vânzări. În cei nouă ani pe care i-a petrecut în MediaPro a învăţat multe despre ce înseamnă un brand, promovarea lui şi felul în care decurg vânzările. În 2009 a renunţat la job şi a luat-o de la zero cu brand-ul Parlor, a cărui primă colecţie a fost lansată în 2010.
Inspiraţia pentru rochiile pe care le creează vine, în primul rând, de la prietenele şi clientele ei, multe dintre ele foste colege din Pro, fiecare cu o personalitate aparte şi cu un mod diferit de a-şi exprima feminitatea. De altfel, Veronica este una dintre puţinele femei pe care o poţi auzi vorbind cu drag şi admiraţie despre frumuseţea, eleganţa şi inteligenţa altor femei. Cu alte cuvinte, atunci când concepe o piesă ori o colecţie nu are în minte faptul că le face pentru sine, ci le dedică femeilor din jur, al căror stil de viaţă îl apreciază.
Când vorbeşte despre hainele pe care le creează, Vera spune că deşi cunoaşte tendinţele fiecărui sezon, încearcă să păstreze mereu o linie clasică, astfel încât o rochie să poată fi purtată mai mulţi ani după ce a fost achiziţionată.
Deşi printre favoriţii ei personali se află Riccardo Tisci, Rick Owens sau Alexander Wang, pentru Parlor păstrează caracterul feminin, diafan şi lejer pe care l-a imprimat brand-ului încă de la început. Aşadar, materialele sale predilecte sunt mătasea, organza, voalul de mătase, cărora le adaugă accente din catifea, piele sau dantelă. Majoritatea ţesăturilor sunt importate din Italia, doar dantela vine din Franţa.
Din 2009 până în prezent, Veronica a reuşit să construiască un brand frumos, îmbinând pasiunea pentru eleganţa feminină cu experienţa în marketing şi vânzări, pe care a acumulat-o până atunci. Rochiile ei au devenit rapid şi firesc alegerea perfectă a multor celebrităţi de la noi. Fie că este vorba despre participarea la evenimente mondene, gale sau emisiuni, Dana Rogoz, Simona Pătruleasa, Loredana, Amalia Enache, Iulia Vântur sau Laura Cosoi se fac de fiecare dată remarcate purtând creaţiile Parlor.
Rochiile Parlor se pot face pe comandă, la showroom-ul din strada Silvestru, nr. 6 sau pot fi achiziţionate on-line pe Molecule-f.
text & foto: Ioana Voicu şi Claudiu Enescu
Vederi din SHOWROOM – Kristina Dragomir
Posted by on 8 May, 2012
Kristina Dragomir este printre singurele persoane din România care îşi pot adjudeca titlul de “milliner” – ea desenează, realizează, decorează şi vinde pălării. Chiar dacă de la absolvirea secţiei de pictură a Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti a schimbat job-uri în publicitate, make-up, styling şi realizare de accesorii pentru propriul brand, Dog Work, Kristina ştie acum că trebuie să îşi canalizeze toată energia în domeniul cu potenţial enorm pe care s-a hotărât să îl resusciteze: acela al realizării de pălării.
Showroom-ul Kristinei Dragomir este, fără doar şi poate, unul dintre cele mai frumoase locuri din Bucureşti. Situat în “block-haus”-ul în care, la un alt etaj, Liviu Rebreanu şi-a petrecut ultimii ani din viaţa bucureşteană, spaţiul de întâlnire al Kristinei Dragomir cu clientele este un vestigiu perfect conservat al Micului Paris.
Încă de la intrarea spaţioasă în scară, treptele şi coloanele din marmură, îţi dau sentimentul că te afli într-o clădire impozantă din perioada interbelică. La primul etaj vei descoperi o uşă înaltă, în spatele căreia se ascunde lumea fascinantă a pălărierului. Apartamentul are tavane înalte şi pereţii de un alb optic, proaspăt vopsit. Ca să insufle aerul de apartament parizian, Kristina şi soţul ei au delimitat zona de showroom de cea de locuit cu o uşă din lemn şi sticlă vitrată, au spart peretele dintre camera cu pălării şi salon pentru a lărgi spaţiul şi, ca o tuşă finală, au ornat pereţii cu stucaturi elegante din ipsos.
Faţă de showroom-ul Dog Work, care a fost decorat în spiritul Alice in Wonderland, cu pereţii pictaţi în culori vii şi cu personajele de la tea party reprezentate în diferite forme, showroom-ul actual este unul epurat, o dovadă a maturizării Kristinei atât din punct de vedere estetic, cât şi în ceea ce priveşte business-ul. De altfel, acesta este cel de-al şaselea showroom în care a poposit, dar este convinsă că acum a făcut alegerea potrivită.
Aici, cele mai importante sunt pălăriile. Pentru a le pune în evidenţă, Kristina a renunţat la obiecte inutile şi a distribuit cu grijă decoraţiuni simple, dar ingenioase, care să nu fure acesoriilor create de ea lumina reflectoarelor. Dulapul şi masa pe care sunt aşezate pălăriile sunt realizate din lemn alb, la fel şi rama oglinzii veneţiene şi mulajele de capete cu gâtul foarte lung care parcă ies din pereţi.
Veioza înaltă şi cel de-al patrulea membru al familiei, câinele samoyed, sunt şi ele de un alb imaculat. Pe lângă capetele de sticlă sub formă de borcan cu dop de plută, Kristina a aşezat pălării şi pe obiecte de porţelan semnate de celebrul italian Piero Fornasetti, al căror laitmotiv este chipul Juliei, o femeie descoperită la întâmplare într-o revistă, declinat în nenumărate ipostaze.
Pentru că vede reinterpretările ca pe o provocare, Kristina a folosit cufărul vechi de 130 de ani pe care l-a găsit la un târg de antichităţi drept suport pentru televizorul cu ecran generos, pe care rulează mereu Fashion TV. Candelabrele au fost şi ele achiziţionate de la un târg de antichităţi de pe Kiseleff, iar mânerele uşilor au fost alese ulterior pentru a urma linia pictată a obiectelor de iluminat. În continuare, Kristina plănuieşte să restaureze ferestrele casetate originale ale apartamentului, pe care le-a descoperit întâmplător în curtea interioară a blocului.
Pălăria ca business
I-am urmărit Kristinei Dragomir colecţiile încă de pe vremea liniei de accesorii Dog Work. Ştiam că debordează de imaginaţie şi creativitate, însă mi-am imaginat-o mereu o persoană rezervată şi discretă, care preferă să se exprime prin ceea ce creează. Au contraire, după câteva ore în care am ascultat-o povestindu-ne parcursul sinuos al carierei sale, am descoperit un personaj foarte dinamic şi bine ancorat în realitate.
Kristina Dragomir are alergie la « nu se poate ». Când îi vine o idee, nu mai doarme noaptea până nu îi găseşte şi o soluţie. Departe de ea gândul că artistul este un personaj iresponsabil, cu capul în nori, care trăieşte într-un turn de fildeş, deconectat de restul lumii. Munca în publicitate, cu deadline-urile aferente, a disciplinat-o foarte mult. Kristina crede în profesionalizare şi în faptul că merită să aprofundezi studii în toate domeniile care te pasionează. După şase ani de facultate, când a început să lucreze în publicitate, şi-a dat seama că pe lângă masterul în Estetică şi Sociologia Artei, are nevoie şi de unul în Comunicare şi Relaţii Publice – ceea ce a şi făcut.
Nu au împiedicat-o niciodată reacţiile celorlalţi sau « gurile rele », pentru că a considerat dintotdeauna că cel mai bine e ca atunci când nu ştii ceva, să te pui la punct, pentru a ţine pasul cu vremurile. Această teorie i-a fost demonstrată de cuplul de pălărieri în vârstă de 78 de ani, din Londra, care şi-a mutat şcoala de realizare de pălării pe Internet, pentru că şi-a dat seama că în prezent, persoanele interesate de această meserie nu mai au timp şi resurse să petreacă patru luni la Londra pentru a se perfecţiona în arta relizării pălăriilor. Kristina a urmat cursul online atunci când s-a hotărât că nu mai vrea să facă alte accesorii în afară de pălării şi a fost foarte încântată de amabilitatea cu care i s-a răspuns la orice neclaritate.
Atunci a constat că nu numai la noi, ci în întreaga lume, realizarea de pălării este o meserie pe cale de dispariţie. Unul dintre cele mai mari impasuri este lipsa calapoadelor, care sunt foarte greu de realizat. Potrivit Kristinei, în toată lumea lumea mai există în jur de 10 persoane care ştiu să trateze lemnul astfel încât să rezulte calapoade suficient de moi încât să poţi înfige ace în ele, dar suficient de rezistente încât să fie durabile.
Astfel, ea lucrează pe calapoade englezeşti, făcute de meşterii care fac calapoadele pentru pălărierii Reginei, dar şi pentru millinineri celebri ca Philip Tracey sau Stephen Jones. Tot din Anglia cumpără şi majoritatea materialelor. Penele, de exemplu, sunt tăiate cu laserul şi vopsite în ateliere speciale, de unde îi sunt trimise în ţară exact în formele şi culorile pe care le schiţează. În atelierul ei din Bucureşti are loc munca cea grea, aceea de a trage materialul pe calapod. Această acţiune solicită foarte multă forţă fizică, aşa că între timp, Cristi, soţul Kristinei, este şi el pălărier, atunci când nu pune muzică sub pseudonimul de DJ Arabu.
Deschiderea propriul atelier a fost una dintre cele mai mari provocări cu care s-a confruntat de când s-a spucat de făcut pălării. După ce prima colecţie, realizată în colaborare cu personalul de vârsta a treia de la Casa Venus, i-a dat bătăi de cap enorme, Kristina a muncit necontenit pentru a strânge suma necesară pentru a-şi deschide propriul atelier. Atunci a fost perioada în care a făcut legendarele 7000 de pălării într-o lună sau cele 25.000 de accesorii capilare în altă lună. Nici în momentul de faţă nu este foarte uşor să găsească persoane cu care să lucreze în atelier, tocmai de aceea are în plan deschiderea unei şcoli în cadrul căreia să împărtăşească toate cunoştinţele pe care le-a acumulat în această meserie.
Pălăria ca artă
Pentru Kristina, pălăria este un accesoriu fascinant. Crede cu tărie că poate scoate din anonimat orice ţinută, nu neaparat una somptuasă, de seară, în care pălăria este dictată de dresscode. Ştie că mai are mult de lucrat la mentalitatea publicului, atât în ceea ce priveşte purtarea, cât şi în ceea ce priveşte realizarea acestor opere de artă.
Mecanismul este în felul următor : clientele îşi fac o programare la showroom, unde au prima întrevedere cu Kristina. În funcţie de înălţime, fizionomie, culoarea pielii şi a părului, acesta le face recomandările de rigoare. Apoi urmează o discuţie despre ţinuta la care urmează să poarte pălăria şi dacă este vorba despre un eveniment special sau pur şi simplu vor o piesă nouă în garderoba de zi. Apoi se iau măsurile pentru, diametru, înălţimea calotei şi lăţimea borurilor.
Pălăria este realizată, aşadar, sur mesure, pe un calapod care are dimensiunile cele mai apropiate de cele ale clientei. Durata de execuţie a unei pălării este de aproximativ o săptămână, pentru că totul este realizat manual. Probabil că foarte multă lume nu conştientizează volumul de muncă pe care îl presupune acest proces, raportat la preţurile accesibile pe care Kristina a încercat să le păstreze, însă ea ştie că pe lângă piesele livrate, ea trebuie să ofere consultanţă şi totodată educaţie, într-o ţară care nu are tradiţie în a purta pălării.
Viitorul într-o meserie uitată
Se poate spune despre pălărieri că sunt nebuni, dar Kristina mărturiseşte despre sine că este « bolnavă » după modă încă de când era mică. Acum, pălăriile sunt drogul suprem, pentru că îi solicită imaginaţia în moduri în care nu s-a aşteptat vreodată să fie provocată. După experienţa în toate domeniile în care a activat, Kristina a ajuns la concluzia că trebuie să extragi tot ce e frumos în artele plastice clasice şi să găseşti modalitatea să transpui totul în ceva mai aproape de oameni. În cazul ei, limbajul curent de exprimare îl reprezintă pălăriile, pe care vrea să le trateze de acum încolo la nivel de sculptură.
Momentan se află în perioada de probă pentru a deveni Furnizor al Casei Regale a României, iar printre planurile de viitor, putem să dezvăluim că va urma o linie de pălării pentru bărbaţi şi departajarea liniei couture de una industrializată, cu preţuri foarte accesibile. Mai mult decât atât, consideră că după împlinirea acestor ţeluri, va avea un business suficient de bine organizat încât să pătrundă pe piaţa internaţională. Şi ce loc mai bun pentru a păşi cu dreptul în industria mondială, decât la prestigiosul târg Tranoi, care se desfăşoară în timpul Săptămânilor Modei de la Paris ?
foto: Claudiu Enescu
Text: Ioana Voicu
