MAUVERT

fashion journalism blog

Tag Archives: showroom kristina dragomir

Vederi din SHOWROOM – Kristina Dragomir

Kristina Dragomir este printre singurele persoane din România care îşi pot adjudeca titlul de “milliner” – ea desenează, realizează, decorează şi vinde pălării. Chiar dacă de la absolvirea secţiei de pictură a Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti a schimbat job-uri în publicitate, make-up, styling şi realizare de accesorii pentru propriul brand, Dog Work, Kristina ştie acum că trebuie să îşi canalizeze toată energia în domeniul cu potenţial enorm pe care s-a hotărât să îl resusciteze: acela al realizării de pălării.

Showroom-ul Kristinei Dragomir este, fără doar şi poate, unul dintre cele mai frumoase locuri din Bucureşti. Situat în “block-haus”-ul în care, la un alt etaj, Liviu Rebreanu şi-a petrecut ultimii ani din viaţa bucureşteană, spaţiul de întâlnire al Kristinei Dragomir cu clientele este un vestigiu perfect conservat al Micului Paris.

Încă de la intrarea spaţioasă în scară, treptele şi coloanele din marmură, îţi dau sentimentul că te afli într-o clădire impozantă din perioada interbelică. La primul etaj vei descoperi o uşă înaltă, în spatele căreia se ascunde lumea fascinantă a pălărierului. Apartamentul are tavane înalte şi pereţii de un alb optic, proaspăt vopsit. Ca să insufle aerul de apartament parizian, Kristina şi soţul ei au delimitat zona de showroom de cea de locuit cu o uşă din lemn şi sticlă vitrată, au spart peretele dintre camera cu pălării şi salon pentru a lărgi spaţiul şi, ca o tuşă finală, au ornat pereţii cu stucaturi elegante din ipsos.

Faţă de showroom-ul Dog Work, care a fost decorat în spiritul Alice in Wonderland, cu pereţii pictaţi în culori vii şi cu personajele de la tea party reprezentate în diferite forme, showroom-ul actual este unul epurat, o dovadă a maturizării Kristinei atât din punct de vedere estetic, cât şi în ceea ce priveşte business-ul. De altfel, acesta este cel de-al şaselea showroom în care a poposit, dar este convinsă că acum a făcut alegerea potrivită.

Aici, cele mai importante sunt pălăriile. Pentru a le pune în evidenţă, Kristina a renunţat la obiecte inutile şi a distribuit cu grijă decoraţiuni simple, dar ingenioase, care să nu fure acesoriilor create de ea lumina reflectoarelor. Dulapul şi masa pe care sunt aşezate pălăriile sunt realizate din lemn alb, la fel şi rama oglinzii veneţiene şi mulajele de capete cu gâtul foarte lung care parcă ies din pereţi.

Veioza înaltă şi cel de-al patrulea membru al familiei, câinele samoyed, sunt şi ele de un alb imaculat. Pe lângă capetele de sticlă sub formă de borcan cu dop de plută, Kristina a aşezat pălării şi pe obiecte de porţelan semnate de celebrul italian Piero Fornasetti, al căror laitmotiv este chipul Juliei, o femeie descoperită la întâmplare într-o revistă, declinat în nenumărate ipostaze.

Pentru că vede reinterpretările ca pe o provocare, Kristina a folosit cufărul vechi de 130 de ani pe care l-a găsit la un târg de antichităţi drept suport pentru televizorul cu ecran generos, pe care rulează mereu Fashion TV. Candelabrele au fost şi ele achiziţionate de la un târg de antichităţi de pe Kiseleff, iar mânerele uşilor au fost alese ulterior pentru a urma linia pictată a obiectelor de iluminat. În continuare, Kristina plănuieşte să restaureze ferestrele casetate originale ale apartamentului, pe care le-a descoperit întâmplător în curtea interioară a blocului.

Pălăria ca business

I-am urmărit Kristinei Dragomir colecţiile încă de pe vremea liniei de accesorii Dog Work. Ştiam că debordează de imaginaţie şi creativitate, însă mi-am imaginat-o mereu o persoană rezervată şi discretă, care preferă să se exprime prin ceea ce creează. Au contraire, după câteva ore în care am ascultat-o povestindu-ne parcursul sinuos al carierei sale, am descoperit un personaj foarte dinamic şi bine ancorat în realitate.

Kristina Dragomir are alergie la « nu se poate ». Când îi vine o idee, nu mai doarme noaptea până nu îi găseşte şi o soluţie. Departe de ea gândul că artistul este un personaj iresponsabil, cu capul în nori, care trăieşte într-un turn de fildeş, deconectat de restul lumii. Munca în publicitate, cu deadline-urile aferente, a disciplinat-o foarte mult. Kristina crede în profesionalizare şi în faptul că merită să aprofundezi studii în toate domeniile care te pasionează. După şase ani de facultate, când a început să lucreze în publicitate, şi-a dat seama că pe lângă masterul în Estetică şi Sociologia Artei, are nevoie şi de unul în Comunicare şi Relaţii Publice – ceea ce a şi făcut.

Nu au împiedicat-o niciodată reacţiile celorlalţi sau « gurile rele », pentru că a considerat dintotdeauna că cel mai bine e ca atunci când nu ştii ceva, să te pui la punct, pentru a ţine pasul cu vremurile. Această teorie i-a fost demonstrată de cuplul de pălărieri în vârstă de 78 de ani, din Londra, care şi-a mutat şcoala de realizare de pălării pe Internet, pentru că şi-a dat seama că în prezent, persoanele interesate de această meserie nu mai au timp şi resurse să petreacă patru luni la Londra pentru a se perfecţiona în arta relizării pălăriilor. Kristina a urmat cursul online atunci când s-a hotărât că nu mai vrea să facă alte accesorii în afară de pălării şi a fost foarte încântată de amabilitatea cu care i s-a răspuns la orice neclaritate.

Atunci a constat că nu numai la noi, ci în întreaga lume, realizarea de pălării este o meserie pe cale de dispariţie. Unul dintre cele mai mari impasuri este lipsa calapoadelor, care sunt foarte greu de realizat. Potrivit Kristinei, în toată lumea lumea mai există în jur de 10 persoane care ştiu să trateze lemnul astfel încât să rezulte calapoade suficient de moi încât să poţi înfige ace în ele, dar suficient de rezistente încât să fie durabile.

Astfel, ea lucrează pe calapoade englezeşti, făcute de meşterii care fac calapoadele pentru pălărierii Reginei, dar şi pentru millinineri celebri ca Philip Tracey sau Stephen Jones. Tot din Anglia cumpără şi majoritatea materialelor. Penele, de exemplu, sunt tăiate cu laserul şi vopsite în ateliere speciale, de unde îi sunt trimise în ţară exact în formele şi culorile pe care le schiţează. În atelierul ei din Bucureşti are loc munca cea grea, aceea de a trage materialul pe calapod. Această acţiune solicită foarte multă forţă fizică, aşa că între timp, Cristi, soţul Kristinei, este şi el pălărier, atunci când nu pune muzică sub pseudonimul de DJ Arabu.

Deschiderea propriul atelier a fost una dintre cele mai mari provocări cu care s-a confruntat de când s-a spucat de făcut pălării. După ce prima colecţie, realizată în colaborare cu personalul de vârsta a treia de la Casa Venus, i-a dat bătăi de cap enorme, Kristina a muncit necontenit pentru a strânge suma necesară pentru a-şi deschide propriul atelier. Atunci a fost perioada în care a făcut legendarele 7000 de pălării într-o lună sau cele 25.000 de accesorii capilare în altă lună. Nici în momentul de faţă nu este foarte uşor să găsească persoane cu care să lucreze în atelier, tocmai de aceea are în plan deschiderea unei şcoli în cadrul căreia să împărtăşească toate cunoştinţele pe care le-a acumulat în această meserie.

Pălăria ca artă

Pentru Kristina, pălăria este un accesoriu fascinant. Crede cu tărie că poate scoate din anonimat orice ţinută, nu neaparat una somptuasă, de seară, în care pălăria este dictată de dresscode. Ştie că mai are mult de lucrat la mentalitatea publicului, atât în ceea ce priveşte purtarea, cât şi în ceea ce priveşte realizarea acestor opere de artă.

Mecanismul este în felul următor : clientele îşi fac o programare la showroom, unde au prima întrevedere cu Kristina. În funcţie de înălţime, fizionomie, culoarea pielii şi a părului, acesta le face recomandările de rigoare. Apoi urmează o discuţie despre ţinuta la care urmează să poarte pălăria şi dacă este vorba despre un eveniment special sau pur şi simplu vor o piesă nouă în garderoba de zi. Apoi se iau măsurile pentru, diametru, înălţimea calotei şi lăţimea borurilor.

Pălăria este realizată, aşadar, sur mesure, pe un calapod care are dimensiunile cele mai apropiate de cele ale clientei. Durata de execuţie a unei pălării este de aproximativ o săptămână, pentru că totul este realizat manual. Probabil că foarte multă lume nu conştientizează volumul de muncă pe care îl presupune acest proces, raportat la preţurile accesibile pe care Kristina a încercat să le păstreze, însă ea ştie că pe lângă piesele livrate, ea trebuie să ofere consultanţă şi totodată educaţie, într-o ţară care nu are tradiţie în a purta pălării.

Viitorul într-o meserie uitată

Se poate spune despre pălărieri că sunt nebuni, dar Kristina mărturiseşte despre sine că este « bolnavă » după modă încă de când era mică. Acum, pălăriile sunt drogul suprem, pentru că îi solicită imaginaţia în moduri în care nu s-a aşteptat vreodată să fie provocată. După experienţa în toate domeniile în care a activat, Kristina a ajuns la concluzia că trebuie să extragi tot ce e frumos în artele plastice clasice şi să găseşti modalitatea să transpui totul în ceva mai aproape de oameni. În cazul ei, limbajul curent de exprimare îl reprezintă pălăriile, pe care vrea să le trateze de acum încolo la nivel de sculptură.

Momentan se află în perioada de probă pentru a deveni Furnizor al Casei Regale a României, iar printre planurile de viitor, putem să dezvăluim că va urma o linie de pălării pentru bărbaţi şi departajarea liniei couture de una industrializată, cu preţuri foarte accesibile. Mai mult decât atât, consideră că după împlinirea acestor ţeluri, va avea un business suficient de bine organizat încât să pătrundă pe piaţa internaţională. Şi ce loc mai bun pentru a păşi cu dreptul în industria mondială, decât la prestigiosul târg Tranoi, care se desfăşoară în timpul Săptămânilor Modei de la Paris ?

Citiţi mai multe articole din seria “Vederi din SHOWROOM”

foto: Claudiu Enescu
Text: Ioana Voicu

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 610 other followers

%d bloggers like this: