MAUVERT

fashion & lifestyle blog

Bucharest: vu (review)

[nu m-a ingrozit atat de tare starea deplorabila a orasului, cat ideea ca intr-o zi as putea ajunge sa traiesc acolo]

Soarta Bucurestiului seamana cu cea a unui copil care nu si-a cunoscut niciodata parintii. Iesiti din peisaj printr-o moarte nefericita sau poate o fuga intr-o tara-miraj, acestia au lasat copilul pe mainile de incredere ale bunicilor. Aristocrati, scoliti la Paris sau Viena, cu un nivel de cultura ridicat si de o rigurozitate iesita din comun, au incercat sa faca din unicul lor mostenitor un personaj de care sa fie mandri. Lectii de educatie si estetica si o infatisare impecabila. La vremea respectiva, se invartea in cele mai elitiste cercuri si era pe drumul cel bun spre a deveni un adevarat gentleman. Fortuna labilis! bunicii au murit. Vantul schimbarii le-a provocat boli din cele mai grave: ale sufletului, mai presus de cele trupesti. Desigur, acesta a insemnat sfarsitul deloc apoteotic al unei epoci intr-adevar stralucite. B., ramas singur, va ajunge, in scurt timp, bataia de joc a orfelinatului in care e obligat sa traiasca. Domeniile, conacele, gradinile de vara pe care le sfida cu atata dragoste l-au sarutat de ramas-bun in ziua cand toti falsii mostenitori au venit sa revendice cate o bucata din Paradis. Si iata cum saloanele de ceai se transforma in Birouri ale Partidului, curtile interioare devin parcari, iar gorgonele si atlasii -altadata, monumente ale elegantei si demnitatii- se prefac cu tristete in ruine, nu inainte de a li se administra pedeapsa capitala: ignoranta. In contextul de fata, nu ar trebui sa fie deloc de mirare faptul ca lupta pentru supravietuire s-a dat in spatele monstrilor gri mai nou aparuti. Teatrele si-au inchis, rand pe rand, portile si in jurul numarului exagerat de biserici s-au construit paravane uriase din otel si beton. Certitudinea esecului s-a instalat, asadar, pe parcursul a catorva decenii de maturizare fortata. Ceea ce nu pot eu sa inteleg este de ce numai acum, la o varsta atat de inaintata, i se cer explicatii batranului oras… Vin straini si il bat pe umar ca sa ii arate ca nu si-a mai strans gunoiul de ceva ani buni. As vrea sa pot spune ca trece prin acelasi proces ca si jumatatea mai trista a Berlinului, dar nu este vorba nici macar de asa ceva. Celui din urma i s-a oferit privilegiul de a fi inmormantat cu imbalsamare, pe cand muritorului de rand, Bucurestiului, i-au pus bombe in toate colturile si peste ele au amplasat hoteluri roz si magazine de plastic. Of, ce-am facut? L-am scuipat si l-am calcat in picioare, i-am furat pana si ultimul strop de demnitate. Am uitat cu desavarsire sa il salutam respectuos si i-am lasat tencuiala sa cada in timp. Dar, vedeti voi, Bucurestiul este ca si viata. Chiar daca iti e frica de ea, uneori trebuie sa ai indrazneala sa o iei de mana si sa o inviti la o cafea in locul tau preferat. Sa ii oferi o tigara si sa o faci sa recunoasca triumful inimii asupra imaginatiei. Acum, ce mai asteptam, de fapt, de la ologul asta? Sa se ridice si sa ne zambeasca frumos, dupa ce am avut grija sa ii rupem fiecare coasta cu cele mai aprigi lovituri de bici? Lasati-l sa moara, macar atat. Oferiti-i privilegiul de a se odihni, finalmente, intr-un pamant caruia sa ii sporeasca fertilitatea. Apoi, mes chers, cum v-ar spune ioana D. (pas moi), “incetineste-te, intinde-te, iesi din tine, asaza-te langa tine si numara-ti lacrimile. de portelan si de tristete”.

…si ce legatura are asta cu moda?, ar intreba Ovidiu Buta. In mod paradoxal, tocmai orasul acesta e cel care in ultimii ani a fost o rampa de lansare pentru designeri, fie ei tineri sau deja fosile umane, cele mai noi si mai hot magazine si punctul fierbinte al jurnalismului dezvoltat in paralel cu mult-discutata industrie a modei. Curiozitatea mea este daca o sa reuseasca sa iasa din impas (ie.: sa se ajunga la nirvana organizarii: sa nu se mai puna 6-7 evenimente importante in acelasi timp :)) ), sau o sa se afunde si mai rau, stratificandu-se peste molozul vechi de un secol.

In asteptarea a ceva mai bun,

ioana – mauVErt

Advertisements

4 responses to “Bucharest: vu (review)

  1. dika 1 December, 2007 at 7:19 pm

    daca eu ti-as critica tie orasul-brasov-in felul asta cum te-ai simti?starea pe care o descrii tu cred ca este oricumceva la nivel national si nu se manifesta doar in bucuresti. oricum,asta e locul unde macar se intampla prezentari, chiar si sincronizate, ceea ce cu siguranta nu se poate zice despre brasov. keep dreaming de sub globul tau de sticla si falsele ifose de fashionista.

  2. dika 1 December, 2007 at 7:21 pm

    macar te-ai gandit vreodata ca orasul este cum este datorita afluentei de clasa muncitoare din provincie????care vine si nu mai pleaca..? ziceai k ti-e teama ca o sa traiesti in el, ei bine eu traiesc de 25 de ani si am sa o fac in continuare si ma bucura ca persoanele arogante si critice ca tine se tin departe de el pt k adevaratele valori se sustin cu greutate

  3. mauvert 1 December, 2007 at 11:46 pm

    Draga dika, cred k nu ai inteles foarte bine esenta textului. Nu este o critica ci este o poveste metaforica, alegorica chiar, menita sa reflecte realitatea. Brasovul este o destinatie curata si inca de bun gust, cu oameni primitori care stiu sa aprecieze atat criticile cat si laudele. Sa nu uitam ca s-au tinut destule conferinte si pe la Brasov si orasul nostru devine de cele mai multe ori destinatia voastra, a bucurestenilor, de vacanta.

    In loc sa calomniezi pe cineva care are o atitudine, spunand ca are aere de fashionista, ai face mai bine sa te implici in a stopa procesul acesta de degradare a orasului in care traiesti. Pentru ca ceea ce se intampla e tot din cauza voastra, a populatiei indolente care trece nepasatoare pe langa cladiri de o frumusete monumentala(gata sa se darame), apreciind constructia de langa (un gigant din beton, sticla si otel). Vina apartine si conducerii pentru ca nu iau masurile necesare intr-o capitala europeana, masuri legate de curatenie sau restauratie. Iar daca tu consideri ca cei cu initiativa ar trebui sa stea departe de capitala, este tocmai din cauza ca faci parte din aceia care se autointituleaza bucuresteni, insa afunda batranul oras tot mai adanc in mocirla si se complac in situatia creata.

  4. ioa (fishy) 2 December, 2007 at 7:02 pm

    …imi place sa cred ca nu sunt nici absurda, nici ingusta la minte.

    am fost si la Resita, un oras unde nu iti vine sa stai mai mult de doua zile, daca il vezi cum arata. dar acolo macar exista o scuza, este un oras mic, fost industrial, si din care (din cate am vazut eu) a plecat destul de multa lume (tinerii, in special). desi nu vad asta ca pe un lucru bun, mi se pare oarecum normal ca unui oras precum Bucurestiul sa ii se ofere intaietate la reabilitare in fata unuia precum Resita. [Oricum, Resita este doar un exemplu, pentru ca -vorba ta- se intampla aceeasi chestie cu multe orase din tara 😦 ]

    in ceea ce priveste capitala, cred ca ar fi de bun-simt sa fim realisti. Nu exista niciun plan pentru reorganizarea orasului, sau daca exista nu sunt de amploare sau cele bune sunt de cele mai multe ori ignorate. poate vorbesc doar din punctul de vedere al unei adolescente “din provincie”, care mai are mult de invatat, dar pot sa spun ca am calatorit destul de mult la varsta mea si pot sa fac o comparatie cu celelalte capitale europene vizitate. cel mai bun exemplu este Berlinul, care nu mi-a placut ca si oras, insa a primit toate laudele mele pentru proiectele care se desfasoara in jumatatea ex-comunista. se demoleaza cladiri, SE CONSTRUIESC ALTELE, in armonie cu arhitectura orasului…mai exact, lumea a inteles ca e nevoie de o schimbare. ceea ce incercam eu sa spun despre Bucuresti in povestioara asta care a starnit ori critici taioase, ori laude din partea celor care i-au prins esenta, este ca a fost prosteste lasat in paragina si astfel s-au adunat mult prea multe chestii care nu isi au locul. cu siguranta, si oamenii sunt o problema. se pare ca pe tine te intereseaza, totusi, daca ai luat atitudine 🙂

    …nu ne ramane decat sa invatam din critica. treaba cu replicile acide nu mi se pare o solutie.
    cheers!…’till we meet again 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: