MAUVERT

fashion & lifestyle blog

Une fille comme… the Sartorialist

Cum să introduc conceptul de doi oameni normali, dar foarte faimoşi, fără să sune a headline de gazetă? De azi dimineaţă de când am făcut descoperirea, nu contenesc să îmi imaginez pagini întregi derulându-mi-se în minte, ca şi când întâlnirea lui Garance Doré cu Scott Schuman la Roma ar avea cel puţin amploarea celei a lui Churchill cu Stalin şi Roosevelt de la Yalta…

garancedore-par-scott-schuman

De fapt, de ce nu ar fi aşa? În fond şi aici e vorba de un culture clash. El e american, ea e franţuzoaică, amândoi se pot lăuda cu cele mai influente bloguri de streetstyle din lume. “Din Lume”… cuvinte mari pentru nişte oameni absolut normali, care la fel ca mine şi tine, întorc capul pe stradă după oameni îmbrăcaţi frumos.

Desigur, aici e mai greu (make that aproape imposibil) să dai peste cineva care să poarte o jachetă din cea mai recentă colecţie Balmain sau Margiela, dar să spunem că impossible is nothing şi că pe străzile din Braşov chiar te-ai împiedica la tot pasul de apariţii cu o atitudine bulversantă. Deşi îmi creşte inima de fiecare dată când mai cunosc pe câte cineva căruia îi pasă de modă un pic mai mult decât cele 5 minute în care se îmbracă de dimineaţă, tot mă lovesc de ignoranţă când îmi propun să tratez şi eu moda într-o manieră occidentală. Nu mă refer la momentele în care ies din casă purtând vreo pălărie cu boruri largi, căci atunci am grijă să port şi scutul mintal anti-privirilor “ce-i cu asta?!” (şi nu fac decât să mă conving, yet again, că tot eu sunt mai câştigată… probabil că ei n-au văzut Breakfast at Tiffany’s).

Dar să revin: problema mea e atunci când plec de acasă plină de avânt – aşa, ca la război -, hotărâtă să nu mă întorc fără o captură consistentă de fotografii de streetstyle. Şi mă plimb aşadar, înainte şi înapoi pe cele două-trei străzi destinate pedeştrilor, cu ochii-mi scrutând orizonturile asemeni unui periscop… Dar şi aici se aplică regula, probabil existentă dinaintea lui Murphy, că atunci când cauţi ceva, poţi să fii sigur că nu o să găseşti 🙂 În traducere, dacă mă aştept să dau peste vreo Emanuelle Alt pe Republicii, pot să aştept mult şi bine… Când simt mirosul de vânat, mă simte şi el pe mine şi o ia la fugă ca o căprioară speriată. Majoritatea persoanelor pe care le-am oprit pe stradă să le fac o poză m-au refuzat:

  1. ca şi cum aş fi împărţit flyere. Deci nici nu au stat să mă asculte.
  2. de frică să nu apară la vreo rubrică de prost-îmbrăcaţi, în pofida insistenţelor mele că nu aleg decât persoanele care mi-au atras atenţia în mod plăcut. Consecinţele cititului de Ciao!, VIP şi alte minunăţii se resimte aşadar…
  3. o tanti a zis că e persoană publică şi nu se pretează la aşa ceva. Păcat de superbele ei cizme Hermès.
  4. altele au cedat după insistenţe şi complimente îndelungi, după credinţa că întâi trebuie să zici de două ori nu înainte să zici da.

Uneori, dedic ore întregi loisir-ului meu preferat. People-watching, desigur. Nu pot să fiu ipocrită şi să zic că lumea nu se îmbracă bine. Bunăoară, combinaţii corecte (însă cuminţi), poşete încă asortate cu pantofi, trenciuri drăguţe, pantaloni slim, UGG boots, fake ugg boots, bluze/pulovere cu 3 nasturi în dulcele stil Chloé, din când în când-câte o jachetă de piele, et caetera… Ne mişcăm. Aici intervine eterna scuză: nu avem magazine Ok, ca să ne îmbrăcăm Ok. D’accord. Uneori şi eu aş vrea să am la îndemână un H&M, dar îmi scot repede ideea din cap, oripilată că lumea ar ghici imediat ce rochie, de pe ce raft şi la ce preţ port şi că -mai rău- aş avea toate şansele să mă întâlnesc cu încă 5 persoane care poartă aceeaşi piesă ca şi mine. Nu, mulţumesc! Châcun à son snobisme.

Drumurile noastre, toate, sunt pline de oameni, iar felul în care sunt îmbrăcaţi e primul lucru care declanşează în mintea privitorului, povestea lor. E un mecanism proporţional cu complexitatea ţinutei (uneori direct, alteori invers). ça veut dire: pot să văd o domnişoară gătită din cale-afară, care a pierdut ore întregi desăvârşindu-şi ţinuta preppy şi cantitatea alarmantă de fond de ten de pe faţă, dar care să nu îmi spună decât că ea e încă una… Totodată pot să văd o persoană aparent simplă, a cărei şuviţă care pur şi simplu nu vrea să stea aranjată se potriveşte de minute cu pliul fustei -pe care vântul îl mişcă nonşalant-, care să mă intrige pentru tot restul vieţii.

Une fille comme... the Sartorialist www.mauvert.com

Pornisem de la Garance şi Scott. Ei asta fac. Îmi place să cred că nu am delirat până acum şi că cineva, oricine, va înţelege. Diferenţa dintre noi şi ei e de chimie, am conchis, după ce mi-am pus foarte serios problema

“La noi de ce nu se poate?”. Ei sunt persoanele care şi-au făcut o reputaţie din a observa detalii fantastice, nu numai ţinute de mii de euro/dolari. Când descriu cu atât de mult patos şi umor fiecare întâlnire, te poartă într-atât de departe în lumea lor, încât ai putea să juri că fiecare persoană din fiecare fotografie le-a schimbat viaţa. Şi când mai vezi că se declară înnebuniţi după câte o batistă purtată în buzunarul sacoului, o gleznă goală sau o coadă împletită, Stockholm şi fotografiile instantanee, cum să nu le promiţi dragostea veşnică?

Celor care îmi vor reproşa că sunt cosmopolită şi îmi vor spune că şi la noi există bloguri chiar bune de streetstyle, le spun anticipat că da, le ştiu. urbnstyle mi se pare o necesitate şi chapeau bas pentru Maria, cea care îl actualizează mereu şi reuşeşte să convingă lumea activitatea ei e una de referinţă la ora actuală.

Cu toate astea, diferenţa rămâne. E ca şi cum ei, cei din titlu, fac parte din cercul strîmt al celor care fac haute couture pe blogurile lor, pe când restul  fac doar prêt-à-porter…

Ioana / MAUVERT

Advertisements

7 responses to “Une fille comme… the Sartorialist

  1. zarali 5 February, 2009 at 7:01 pm

    ei… k bine zici domnisoara…

  2. carola 5 February, 2009 at 9:18 pm

    Parfaitement d’accord…

  3. alina 6 February, 2009 at 8:03 am

    super fain articolul. si eu de cand ii urmaresc pe scott si garance mi-am schimbat vizibil stilul de a ma imbraca. dar tot simt inca ca nu am gasit echilibrul. stiu cum as vrea sa fie, dar am dificultati in a gasi pe la noi ce imi doresc.

  4. Choo 6 February, 2009 at 11:24 am

    Chiar sunt placut impresionata deoarece urmaream acel blog.Alina chiar m-a impresionat raspunsul tau.
    o zi buna.

  5. Pingback: Une fille comme… the Sartorialist : RFB

  6. ;) 10 March, 2009 at 6:45 pm

    Tocmai am descoperit blogul vostru si trebuie sa spun ca-mi place mult ce faceti voi. Va salut in calitate de novice in lumea [publica] street-style a Brasovului. Zilele trecute am creat un blog streetstyle, dar este adevarat ca mi-a trecut prin cap faptul ca voi primi multe refuzuri. Ceea ce avem de facut este sa iesim cat mai mult pe strazi si sa fotografiem, astfel oamenii vor mai prinde curaj. Urmaresc The Sartoarialist de ceva timp si este intr-adevar captivant; ma uimeste deschiderea lor spre a se lasa fotografiati – cei mai multi zambesc, se vede ca se bucura de faptul ca cineva ii apreciaza. La noi oamenii sunt preocupati, deprimati, tristi, nervosi. Imi doresc sa obisnuim Brasovul cu fotografierea pe strada, pentru a putea transmite un mesaj in acest domeniu. Imi doresc ca aceia pe care ii fotografiez sa nu mai stea drepti la poza.
    Merci pentru ceea ce postati – e uimitor cat de activi sunteti, cata lume cunoasteti. Keep up the good work!

  7. Pingback: www.ruemauvert.wordpress.com « mauVErt

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: