MAUVERT

fashion & lifestyle blog

Érase una vez en Buenos Aires

Azi aș vrea să mă cheme Rosario și să locuiesc într-un palacio colonial cu verandă din Buenos Aires, pe la începutul unui secol pe care încă nu l-aș bănui zbuciumat de mari războaie și crize financiare. În fine, mi-aș începe ziua cu o ceașcă mare de mate, între așternuturi apretate cu broderie spaniolă. Ferestrele mari, casetate, ale dormitorului ar fi deschise în fiecare dimineață de Sol, camerista și confidenta mea, care ar ști că primul lucru pe care îmi place să-l văd dimineața sunt perdelele lungi fluturând în bătaia vântului cald de martie.

M-aș schimba după paravan, într-o rochie lungă cu corset, cu care aș coborî în salon, unde aș mai zăbovi în fața unui platou cu mango și papaya aranjate la rang de artă de bucătăreasa voluptoasă Canción, care m-ar alinta „duenita” și mi-ar cânta ceva allegro în fiecare zi, chiar dacă nu aș mai fi de mult fetița de 12 ani pe care a găsit-o cu ani în urmă, când ne-a trecut pentru prima oară pragul. În grădina de iarnă din prelungirea salonului ar zbura, printre palmieri, trei tucani irezistibil de simpatici, pe care i-ar chema Juan, Felipe și Adolfo și în fața cărora nu aș mai conteni să mă minunez de măiestria naturii.

Apoi mi-aș inventa o poftă de nestăvilit de budincă de tapioca, doar ca să am pretext să merg la piața din apropiere, unde, flancat de coloanele unei curți interioare, m-ar aștepta Sebastian, feblețea mea cu ochi verzi. Aș lua un buchet mare de flori albe de la el, i-aș zâmbi și l-aș săruta pe frunte și m-aș mai plimba sub soarele amiezii pe străzi cu piatră cubică, fără o direcție precisă.

Când clopotele ar bate ora prânzului, mi-aș face cruce cu ochii închiși, aș pomeni-o pe Santa Maria, mi-aș ridica la mantilla de pe umeri și aș așeza-o pe cap, în spiritul catolic în care am fost crescută. Aș duce buchetul de crini la un cavou neconoscut din La Recoleta, fără să știu ca zeci de ani mai târziu, acolo vor fi îngropați scriitori care îmi vor fi scris povestea și personalități precum Evita Peron, simbolul speranței de los descamisados.

Zilele ar trece ca o înșiruire nesfârșită de întâmplări surprinzătoare, cărora doar eu le-aș putea găsi o însemnătate. Preocuparea mea preferată ar fi să asist la tangourile dansate în doi de bărbații din oraș, pe străzile animate de sunetele de bandoneon, violin y flauta. Primul meu tango ilicit, pe un trotuar întunecat, i l-aș acorda lui Sebastian, care mi-ar conduce pașii cu fermitate și ar executa un ocho desăvârșit, exact așa cum l-a învățat tatăl lui, în Rio de la Plata.

La cină, Canción ar pregăti invariabil mușchi de vită în sânge, spunându-mi de fiecare dată cum bunicul ei gaucho, ale cărui singure posesii erau calul, straiele acoperite de poncho și cuțitul facón, alerga ciurdele de vite în las pampas, singurul loc din lume unde există libertate deplină.

Vara, în noiembrie, aș călători cu vaporul spre Havana, Cuba, unde aș rămâne timp de o lună alături de prietenii mei europeni pasionați de hoteluri luxuriante, trabucuri rulate pe coapse și nopți albe ritmate cu salsa în mahalalele unde palpită viața. Aș trimite scrisori sărutate și m-aș adapta noilor mode libertine aduse peste ocean de la Paris.

Ne vedem

www.mauvert.comwww.mauvert.comwww.mauvert.comwww.mauvert.com

Text: Ioana Voicu
Foto: pinterest.com
Advertisements

2 responses to “Érase una vez en Buenos Aires

  1. Cristina Feather (@featherinashoe) 5 May, 2014 at 8:19 am

    Minunat ❤ ! Am citit cu Electrocutango – Felino pe fundal si a fost filmul perfect pentru un inceput de saptamana ce se anunta tare plictisitoare…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: